Mă simt la fel, dar realizez că multe s-au schimbat în bine pe parcursul acestui an. Cred că a fost anul schimbărilor, un an de tranziţie, de evoluţie, de transformare. Un an pregătitor pentru 2010... căci transformarea are un rost. Viitorul se anunţă roz. Nu roz, încă nu-mi place rozul (asta nu s-a schimbat :))), pardon, ci... nici nu ştiu ce culoare îmi mai place. Culoarea aia nepământeană de la marginea curcubeului, pe care nimeni nu o percepe.
Deşi am fost mult prea des tristă în 2009, anul în sine nu a fost trist. Transformările nu sunt triste. Au existat multe momente de maximă fericire, poate chiar zile la rând. Iar tristeţea izvora din dorul de ele. Şi din firea mea contemplativă, melancolică, îndreptată spre trecut.
Încă am tendinţa ca, atunci când sunt singură, să mă întristez. Dar o bună parte din timp sunt pur şi simplu bine dispusă. Sunt fericită să constat asta. N-am făcut umbră pământului degeaba anul ăsta.
Am început anul cu energie, poftă de viaţă şi încredere (în mai multe chestii). Sper să rămân aşa. Să devin mai aşa :)). Probabil nu am încă toată bucata de fericire care mi se cuvine, dar bucata de destin n-a zburat nicăeri. O am. Am observat-o. Nimic nu e fără rost. Până şi nostalgia. Nimic nu se pierde. Totul se transformă. Şi realizăm că, de fapt, avem un mare noroc.
Post mult prea deschis şi sincer :)). Dar... exact aşa cum am început să devin.
Pai.. fie ca 2010 sa iti aduca exact ce iti doresti... si totul sa fie asa cum iti doresti.
RăspundețiȘtergereun an nou fericit >:D<