Épanouis, enivrés et heureux...

La Foule, toujours la foule. Toujours este vina mulţimii când cazi în ochii cuiva. Toujours e vina ei când îşi întoarce ochii, păcălit, spre altcineva; tu ai rămas acolo şi nu te mai poţi extrage.

Just keep living it.

The life is for the alive, my dear, so let's keep living it, just keep living it, REALLY LIVING IT!!!

You killed her (PS: the one you really love), but it's the other one's fault. When's her turn to die?

Barber and his wife

Povestea iubirii dinainte. Povestea alungării ei. Povestea psihopaţilor. Povestea renunţării. Povestea disperării.

delir

Delirez.

Mă doare tot corpul, aşternuturile mă sufocă.

Nu pot să adorm, la patru dimineaţa.

În momentul ăsta mă chinuie o singură întrebare.

O reformulez când mă întorc pe altă parte.

O întorc pe toate părţile când mă reformulez.

Cum faci marea să te iubească?

-

Cum faci plaja să te cheme?

-

Cum faci pescăruşii să tragă cu ciocul de tine?

-

Cum faci valurile să te dorească?

-

Cum faci nisipul să-ţi şoptească?

-

Cum faci soarele să te mângâie?

-

Cum faci cerul să nu te uite?

-

Cum faci iarna să nu îngheţe?

-

Cum faci fulgii să viseze la tine?

O iau de la capăt încontinuu.

De fapt întrebarea care stăruie în mintea mea e alta.

Ce-mi iese pe gură e mereu greşit.

-

Cum naşti fericirea?

-

neant, mereu neant. lasa neantul la o parte.

leiliren (12/15/2009 9:36:28 PM): pentru ca nimeni nu are pentru ce trai
leiliren (12/15/2009 9:36:31 PM): viata n are rost
leiliren (12/15/2009 9:36:46 PM): de ce nu suntem pur si simplu neant, nimic, sa nu realizam ca existam, sa nu existam de fapt
leiliren (12/15/2009 9:36:50 PM): sa fim zero barat
leiliren (12/15/2009 9:36:52 PM): vizi
leiliren (12/15/2009 9:37:42 PM): de ce trebuie sa fim ceea ce suntem?????????????? nu mai vreau sa fiu om. poate as fi vrut sa fiu o raza de lumina. as fi avut viata scurta dar macar as fi avut un rost precis, neoscilant
leiliren (12/15/2009 9:38:19 PM): ce rost ar avea si raiul? etern fericit. suna boring. fac pariu ca dupa 10 ani de eterna fericire in rai te plictisesti
leiliren (12/15/2009 9:38:38 PM): si ai chef si de iad. ca sa mai diversifici
leiliren (12/15/2009 9:38:52 PM): si dupa oscilezi intre cele 2, si iar te vei plictisi pentru ca nu sunt decat 2 optiuni
leiliren (12/15/2009 9:39:15 PM): si o eternitate de oscilat intre ele...
leiliren (12/15/2009 9:39:18 PM): asta daca ajungi in rai
leiliren (12/15/2009 9:39:28 PM): ca daca ajungi in iad e eterna suferinta
leiliren (12/15/2009 9:39:38 PM): o pedeapsa prea mare pentru micile pacate pe care le face un om, sa fim seriosi
leiliren (12/15/2009 9:39:42 PM): de aia nu cred eu in asta
leiliren (12/15/2009 9:39:45 PM): in rai si iad
leiliren (12/15/2009 9:40:03 PM): si mai cred ca dupa moarte, urmeaza alta viata
leiliren (12/15/2009 9:40:06 PM): si alta....la infinit
leiliren (12/15/2009 9:40:08 PM): cu ce scop?
leiliren (12/15/2009 9:40:19 PM): si daca in viitor esti infinit, inseamna ca si in trecut
leiliren (12/15/2009 9:40:48 PM): nu poti sa nasti ceva din neant, nu? totul se transforma, nimic nu se pierde, nimic nu se obtine
leiliren (12/15/2009 9:40:50 PM): teoria mea
leiliren (12/15/2009 9:41:37 PM): si dupa viata asta, imi voi mai aminti de ea? oare am trait inainte daca nu mi amintesc? oare nu voi deveni neant cand voi muri, pentru ca nu concep sa nu mi amintesc viata asta, traind alta.
leiliren (12/15/2009 9:41:53 PM): nu imi pot imagina ca am trait inainte, daca traiesc acum si nu mi aduc aminte
leiliren (12/15/2009 9:42:25 PM): cred ca asta e singura viata pe care o traiesc cu adevarat, dupa voi deveni neant pentru ca nu mi voi mai aminti.
leiliren (12/15/2009 9:42:33 PM): ma voi evapora
leiliren (12/15/2009 9:42:44 PM): ma voi transforma in alt spirit, si de aceea nu voi mai fi eu
leiliren (12/15/2009 9:42:54 PM): si nu voi mai exista, va exista altceva in locul meu
leiliren (12/15/2009 9:43:35 PM): poate atunci voi fi ok. neantul are sentimente sau nemultumiri? e trist vreodata? nu cred.
leiliren (12/15/2009 9:43:47 PM): poate asta e scopul in viata. sa atingi neantul. lipsa sentimentului
leiliren (12/15/2009 9:43:54 PM): altfel de ce suferim atat
leiliren (12/15/2009 9:44:05 PM): suferinta omoara neuroni si omoara sentimente
leiliren (12/15/2009 9:44:09 PM): omoara omul
leiliren (12/15/2009 9:44:17 PM): caci omul este neuron si sentiment
leiliren (12/15/2009 9:44:31 PM): iar fara aceste 2 chestii el este neant.
leiliren (12/15/2009 9:44:56 PM): nu stiu de ce zic astea. nici macar nu esti aici. nici nu vei citi. nici nu te ar interesa. poate le zic pentru mine. poate le zic ca sa las o dovada ca am existat.

ciudat, ciudos, lucios.

sunt ciudata zilele astea. adica mai ciudata decat de obicei.

nu mai simpatizez cu culorile blogului meu. nu mai sunt eu, cea de atunci. acum plutesc intr-o culoare imaginara, neantica, care cel mai mult seamana cu albul, negrul sau toate tonurile de gri dintre ele. dar daca le-as folosi, nu ar fi cu nimic mai aproape de adevar. pentru ca nu astea sunt culorile in care gandesc.

dorm, dar nu stiu sigur daca visez. dorm si ma trezesc de trei ori. ca in basme, apare numarul magic. dar in situatia asta semnificatia numarului magic nu este evidenta.

ma gandesc cum ar fi sa am tuberculoza. este cea mai romantica boala. mai ales ca daca as avea as muri dupa valentine's day si nu s-ar chema ca m-am sinucis. moulin rouge.

tocmai mi-am dat seama ca inspiratia de scris pe blog e diferita cu inspiratia de scris in caiet. uneori ai chef de baie, alteori n-ai chef sau timp decat de un dus. n-am mai scris in caiet de mult timp, desi firimituri de inspiratie s-au raspandit in creierul meu. dar am adormit si dimineata, ia-le de unde nu-s. am gasit numai una (ceva legat de puctul in care cea mai fierbinte temperatura se transforma in cel mai rece neant. eu cred ca cel mai complet si corect si complex termometru e un cerc. si stiu ca nu exista exprimarea asta, dar acum imi place sa sfidez legile totului). nu stiu de ce s-o leg, aveam si o poveste care o invelea, dar am uitat-o. mai nou nu se rezolva nimic prin somn, ci se uita.

ma surprind plangand la melodii despre fericire. ma surprind plangand la desene animate cu courage! ma induioseaza chestiile care imi amintesc de sentimente. ma topesc lucrurile care imi amintesc de bucata mea de destin, de Dumnezeu sau de fericire care nu stiu unde a poposit, ca o scrisoare pe care a fost scrisa adresa gresita. ma doare sa cunosc o persoana care este in aceeasi situatie. dar asta a fost doar azi. de obicei sunt prea piatra. nu gheata, caci aia se poate topi. ci piatra.

mi se face rau sa vad cum postul asta devine din ce in ce mai literar, desi nu era in intentia mea. de aceea o sa termin cu scrisul. mai am timp cu care n-am ce face la dispozitie ca sa povestesc lucruri ciudate. ma duc sa ma culc.

Mendebil(a) 2

-Eu nu te iubesc-esc... nu te... esc-esc...
Aud ecoul vocii ei, a celei care nu se mai poate să existe, pe holurile gri, luminate orb, imposibil. Totul e ciment şi nu ştiu dacă mă îndrept undeva sau pur şi simplu merg în cerc. Vreau să găsesc o uşă, şi sper din suflet să nu o găsesc. Aş fi nevoită să o deschid, şi cine ştie ce se află dincolo...
-...nu te iubesc-esc... nu-u te iu... esc...
-Ba te iubesc, îi răspund eu fără sens ecoului, doar ca să se oprească. Dar valurile vocii hipnotizante plutesc în continuare pe coridoare...
Dacă nu o uşă, măcar pe ea s-o găsesc, să ofere un sens căutării acesteia, să-mi spună pe cine nu iubeşte şi să-mi povesteasca despre acea persoană. Să o cunosc. Să nu fiu singură în plimbarea mea fără sens.
Brusc, mă trezesc că nu mai caut uşa, ci o caut pe ea. Ecourile sunt atât de amăgitoare încât, după fiecare cotitură, am impresia că o s-o găsesc pe ea. Dar nu este decât o iluzie auditivă. Caut cu şi mai mare frenezie. Dacă am trecut în clipele astea pe lângă o uşă, n-am observat-o. Trebuie s-o găsesc! Dacă nu o găsesc, o să înnebunesc.
-...nu te iubesc... esc... nu te-e... găsesc-esc... Eu nu mai găsesc... nu te mai iubesc... nu mai-ai... găsesc... esc-esc... iubesc... nu-u... Eu nu te-e iube-esc... nu... înne-buneesc... te iubesc... nu-u maai găsesc... nu te iu...nnebunesc-esc... esc.....

Mendebil(a)

Mergea încet pe asfaltul gol, rece şi gri. Avea părul lung, negru, lăsat pe spate, altfel decât de obicei. Vântul îi umfla rochia albă, subţire, care lăsa să i se vadă pielea albă-vineţie. Avea picioarele goale.
Rătăcea printre blocuri, pe străzile pustii şi negre, luminate din când în când portocaliu de către un felinar amărât. Deznădejdea că va ajunge undeva, oriunde, începea să o cuprindă când vedea că blocurile nu au scări, că după cotiturile potrivite nu apărea bulevardul. Începu să ningă, iar fulgii goi i se împleteau în păr şi îi făceau pielea de găină când îi cădeau pe mână. Începu să tremure de frig şi disperare. Când un tunet fără explicaţie despică nimicul de dincolo de cer, un fulger îi străpuse inima şi începu să alerge.
Alerga fără rost pe străzile întortocheate, prin labirintul fără ieşire, ca un şoarece în capcană. Viscolul îi răscolea părul negru în toate direcţiile, iar unii fulgi răzleţi îi intrau în ochi, înceţoşându-i privirea.
Oare vedea bine? Un om se apropia într-un ritm calm de ea. Era îmbrăcat într-o geacă fără nicio caracteristică, iar ochii lui de culoarea opusă felinarelor parcă se uitau prin ea. Timpul încetini, fiecare secundă devenind un val înecăcios, până când ajunseseră faţă în faţă, până să se atingă. Prima lovitură furtunoasă de pumn îi izbi pieptul. Furioasă, ea-l lovea, îi sfâşia geaca, tricoul, pielea, muşchii, inima, ţipând.
-Eu nu te iubesc! Nu te iubesc! Nu te iubesc! Nu te iubeeesc!...
Sângele lui fierbinte o împroşcă peste tot, carnea lui îi intră sub unghii, aroma lui îi pătrunse până în adâncuri.Îi era însă mai frig ca niciodată. Îl lovea din ce în ce mai rar, hohotele de plâns punând stăpânire pe ea. Ultimul pumn fusese ca o mângâiere.
De-abia când porni din nou, ea-şi dădu seama că timpul stătuse în loc. Fulgii îşi continuară destinul liniştiţi, înspre mormântul de asfalt, vântul o pălmui din nou, iar el îşi continuă drumul neatins, din nou întreg. Îl privi cum mergea, ca un somnambul, ca o fantomă al cărei loc nu este în lumea asta.
Totul era ca înainte. Totul, în afară de sângele lui care continua să i se scurgă pe faţă, pe corp, pe picioare, pentru a dispărea când atingea asfaltul. Sângele, şi inima lui, pe care o ţinea în mână. Se întinse pe jos, ghemuită, şi şi-o lipi de piept.
Apoi, imediat înainte să adoarmă, să se lase îmbrăţişată de somnul veşnic, sau poate imediat după, ea muşcă din inima lui şi înghiţi...

ultimul cantec de jale al pasarii phoenix muritoare

Adio!
Îmi scriu ultimele cuvinte în acest caiet atât de drag care a fost dovada vieţii mele scurte, a sufletelor ce pe rând au populat trupul acesta nemuritor, care a profitat de fiecare în parte pentru a deveni mai puternic, pentru a face să sufere şi mai tare următorul suflet ce va fi ales să intre în el.
Nu mă mai doare aşa de tare. Aştept să ard şi să ies ca fumul prin cotloanele trupului, în timp ce aburul unui suflet-embrion se va agăţa de trup. Dar ştiu că acel suflet va fi mai optimist. Va suferi, asta e inevitabil, dar va trece mai uşor peste suferinţă. Şi, poate, datorită acestei naturi a lui, va rămâne pentru totdeauna în acest trup tiranic, răpunându-l prin moarte după o viaţă de fericiri cu care-l va batjocori.
Ştiu că va fi un suflet optimist deoarece este trimis de un înger cu aripile topite ca zăpada de primăvară în el însuşi. Datorită lui şi a sufletului promis de el, chiar şi eu mă simt mai optimistă.
Însă durerea mă doboară. Scânteile ce au pus stăpânire pe mine nu vor să mă ardă repede, ci mă torturează lent. Ai zice că însuşi trupul mi-a plănuit moartea aceasta chinuitoare.
Dar mâine voi scăpa.
Până atunci, adio!



Sufletul a murit luni dimineaţa. Dar înlocuitorul nu a fost cel promis. Lupta continuă, mai dură ca niciodată.

de la nimeni - pentru nimeni.

Aş vrea să-ţi las amintire o foaie albă, liniată, parfumată. S-o citeşti cu nasul. Să o laşi să-ţi pătrundă în piept cu mireasma ei, dacă eu nu pot. Plămâni sau inimă, tot aia.
La un moment dat, vei trece pe lângă mine ca o furtună şi plămânii îţi vor lua foc; ţi se va urca în nas ca o explozie. Eu m-am parfumat cu o hârtie albă, liniată, geamănă, din acelaşi caiet al viselor din care n-am putut rupe gândurile mele ca să ţi le dau, ci doar o foaie albă, care spune mai multe decât cuvintele.
Îţi vor arde plămânii, şi tu vei crede că este inima; plămâni sau inimă, tot aia. Te vei întoarce, mă vei privi, şi vei crede că mă iubeşti. Îmi vei lua mâna şi-ţi vei îngropa faţa în gâtul meu.
Vom petrece seri înmiresmate în parc, pe iarbă, iar tu vei scrie capitolul tău pe mine, pe sufletul meu. Voi fi foaia ta albă, liniată, parfumată. Vei cânta cu pixul pe suprafaţa mea netedă, amăgitoare, îmbătătoare. Dacă ai scrie cu creionul, cândva în viitor şi în stele s-ar şterge, dar tu scrii cu pixul.
Autorul aruncă ciornele greşite. El uită caietul în care s-a exprimat greşit, dar caietul nu-l uită. Caligrafia rămâne impregnată acolo pe veci.
Mă vei lăsa şi tu; voi fi o amintire uşor de înlocuit, ciorna înainte de original. Iar parfumul serilor noastre mi se va impregna pe veci în inimă.
Plămâni sau inimă, tot aia.

jocuri de copii tembeli again b`cuz i iz boreddd

Leapşa de la Nyappy.


Nume: Just call me Lu.
Vreau să devin: mamaie Luxa cu propria mea podgorie :))) se ştie, de către cine trebuie.
Îmi plac[e]: chocolate cookies de la Plus, Lipton, plimbatul, Beiliz slash Going Irish [dar nu la tristeţe], rolele şi rollatul, presupusul şi neştiutul, muzicaaaaa, dacă aş avea un frate mai mare :(, avioanele, autocar 36h, alte ţări, Mediterana, movul şi griul şi negrul şi roşul şi verdele [uneori], Beth cea dinainte de Monochromatic Epiphany, Friends, şi multe altele pe care am să le scriu când mi le amintesc.
Nu îmi plac[e]: the great pretenders, etc. mult prea multe pe care mai aveam puţin şi le ziceam.
Cuvântul meu preferat este: se ştie, de către cine trebuie.
Azi am făcut: am stat. foarte rar stau zilele astea. mă simt norocoasă.
Sunt: norocoasă. [?]
M-am plictisit de: Buc. dar scap în curând.
Am nevoie de: Sibeniiiik......
În curand voi: pleca...
Dacă va fi fată, primul meu copil se va numi: Inko, Alice sau Iren.
Dacă va fi băiat, primul meu copil se va numi: Hayden, Robert, Daniel sau Rareş.
O trupă: Muse.
O melodie: Muscle Museum, With or Without You, [melodia fără nume - se ştie, de către cine trebuie :(], Ocean Lies, Wish You Were Here, Around The Bend, Saviour, Feeling Good, Eyes On Fire, Full Moon.
Eu spun copac, tu spui: împreună [sub el].
Cel mai scârbos lucru: the Great pretenders.
Cel mai drăguţ lucru: Inko, pisica lui Pany.
Stilul pe care îl adopţi: almost-Alice`s-style.
Dulciuri: lately, having a crush on Skittles.
Ceva de băut: am zis mai sus.
Dependenţe: friendz. propriu and figurat.

2o14: achievements - part one

it's time for a check! let's see câte din ce mi-am propus am făcut până acum...

12. "o să am o bibliotecă plină de cărţi de-ale mele" - well, at least la propriu, căci biblioteca mea e deja plină ochi cu cărţi
13. "o să beau tone de Irish Cream" - practic am făcut-o deja
25. "o să-l privesc pe Victor crescând.." - countinuously doing it.
26. "o să am mai mult free time" - începe să se împlinească :D
29. "o să iubesc la fel de mult muzica" - chiar mai mult.
35. "voi fi citit toate cărţile Twilight în engleză!" - de mult am făcut-o. I'm even past that Twilight period.
44. "croazieră pe Mediterana" - just around the corner. iahuuuuuuuuuuu!!! :))
47. "o să cumpăr Skittles! [poate atunci când o să merg la New York]" - am primit deja de vreo 4 ori pungi imense.
64. "va fi câte o nuntă în fiecare an [sper]" - la una ammers pe anul ăsta, şi va mai fi o a doua la vară
67. "vizite prin ceainării şi pizzerii" - enough of them
68. "poate găsesc rezerve de stilou colorate" - veni, vidi, vici.
72. "o să am mai mult timp să mă văd cu nişte old friends" - has happened.
73. "I'll wear my [not so] secret weapon as proudly as nowadays" - still happening.
74. "n-o să mai beau în veci ceai de la snack attack!" - nu puteam să nu mă ţin de cuvânt :))
77. "o să găsesc abţipilduri 3D de mobil" - found them at Accesorize. dar mobilul meu arata ca treut prin world war III, deci nu ma incumet :))
80. "o să-mi reiau un vechi hobby în momentul în care voi găsi scoici spectaculoase pe malul mediteranei" - mai e puţin [omgomgomg]
92. "o să ajung printre primii zece şi după în primii cinci şi după în primii trei şi după voi fi prima. :))" - eram a treia, la un moment dat :-<
93. "unghiile mele vor rezista lungi o perioadă mai lungă decât trei zile" - God bless marea moartă
97. "nu voi purta converşi nici dacă mă crăpi în cinci." - done! [am ceva asemănător dar nu se pune. nu ştiu de ce, dar dintotdeauna m-a enervat firma asta.]
99. "o să primesc iPod Touch de şaişpe giga minim. sau un gadget similar cu cine ştie ce featurings mega." - iPodul a sosit de mult! îl adorrrrrr
100. "n-o să mor :))" - so far, the ghost is clear.

până acum, 21 din 101. eighty to come. mă simt bine :))

five quotes about: LOVE

“ I’ve been thinking
I’d like to see your eyes
Open up real wide the minute that you see me. ”
-Hard Candy, Counting Crows
________________________________

“ I know who you are. I love you. I love everything about you that hurts. ”
-Larry, Closer
________________________________

“ Sometimes your nearness takes my breath away; and all the things I want to say can find no voice. Then, in silence, I can only hope my eyes will speak my heart. ”
-Robert Sexton
________________________________

“ The soul that can speak with its eyes can also kiss with a gaze. ”
-Unknown
________________________________

“ If I had a flower for every time I thought of you, I could walk in my garden forever. ”
-Alfred Lord Tennyson

it's been a while

The Black Ghosts - Full Moon (it's been stuck in my head)

Wow. Nu pot sa cred. Scriu pe blog.

kabuki...

Okuni, cât ai să mai dansezi?

L-am privit pe Densuke. Era a lui Omatsu, a trebuit să-mi reamintesc. A câta oară?

El mi-a fost înger păzitor şi-n vremea când am lepădat,

şi când Sankuro încetase să mă iubească,

şi atunci când Okiku mi-a frânt inima;

iar când Sanza mi-a acaparat fiinţa, din disperare,

şi-a făcut-o soţie pe Omatsu.

Dar mi-a rămas înger păzitor.

Acum l-am scăpat. De faţă cu Omatsu, îmi lipisem buzele de ale lui,

fierbinţi ca sângele şarpelui pe care l-a băut, obligat de mine.

Îi supsesem otrava şi din trup, şi din adâncul sufletului.

Am lăsat-o să mă contamineze.

Pentru că nu era numai boală în ea. Era şi o parte din el.

Apoi am dat-o afară.

Gâtul şi interiorul îmi ardeau, dar nu-mi păsa.

Mai bine că nu ştiam ce avea să fie.

Simţind că o zic cu două limbi, i-am răspuns.

Până mor.

Melodie dulce şi tristă

melodie

dulce şi tristă.
sunetele curg ca mierea
şi lipesc spaţiile goale
din inima sărată.
iubirea privirilor,

mereu mai sinceră

şi niciodată posibilă
într-o lume în mişcare,
în care lacrima picură
rapid şi momentul trece.
din nou. iarăşi. again.
probabil nu a fost
să fie. probabil.
tot ce rămâne
va fi, poate
o melodie dulce şi tristă,
amintirea unei răceli de primăvară.

Shuffly Quiz!

This is a quiz i "borrowed" from a great twilight FanFiction writer, where you put your ipod/itunes/mp3 player on random then answer the questions according to what song it plays next. My thanks to Nosuchthingashappilyeverafter! I love your work.

1. How does the world see me?

Evanescence - My Last Breath [ok, wth!? :)) maybe I'm a person who holds her breath so long that it might be her last one?]

2. Will I have a happy life?

Emilie Autumn - Epilogue: What If [what if I'll have?]

3. What do people really think of me?

Evanescence - Imaginary [oookay...I didn't know I wasn't a real person :))]

4. Do people secretly lust after me?

Tila Tequila - Paralyze [no comment @-)]

5. How can I make others happy?

Timbaland ft. One Republic - Too Late To Apologize [hmmm...]

6. How can I make myself happy?

The Dresden Dolls - Missed Me [convincing myself that people miss me? :))]

7. What should I do with my life?

Within Temptation - The Swan Song [I should let it go? I should be prepared for death? this is soooo creepy]

8. Will I ever have children?

Avril Lavigne - My Happy Ending [if I'd ever have children, then it would surely be a happy ending. but the subject of this song REALLY doesn't fit]

9. What is some good advice for me?

The Vincent Black Shadow - Don't Go Soft [so I should break more hearts or what?]

10. What do I think my current theme song is?

Paramore - When It Rains [@-)]

11. What does everyone else think my current theme song is?

Flyleaf - Fully Alive [haha I do put on a credible mask every day, do I? muhaha I'm a vampire! just kiddin' ;)]

12. What song will play at my funeral?

AC/DC - Highway To Hell [OMG!!!! PLEASE NOT!!! :)))]

13. What type of men do you like?

Avril Lavigne - Naked [so naked guys huh? sounds just about yumm ;)]

14. What is my day going to be like?

Emilie Autumn - I Know Where You Sleep [o.O]

15. Why am I here?

Evanescence - Lithium [to stay in love with my sorrow?]

16. What will people remember me for?

LaFee - Du Lebst [for LIVING MY LIFE? :))))]

17. What song will I get stuck in my head tomorrow?

Radiohead - 15 Step [I believe that.]

18. Are there people outside waiting to take me away?

Emilie Autumn - Misery Loves Company [I suppose there's someone miserable (as in sad) out there that wants my company...:))]

19. What will this year be all about?

Evanescence - Like You [weird.]

18 - If you reached the top of Mount Everest, you would scream:

Bloodflowerz - Sadness [why would I be sad? it would be my DREAM COME TRUE!!!]

19 - The next time you stand up in front of a group of people, you'll say:

The Dresden Dolls - Coin-Operated Boy [what it's that supposed to mean?]

20 - Your message to the world:

Cascada - Bad Boy [yeah, beware of the bad boys! :))]

21 - Your deepest secret:

Within Temptation - Jillian (I'd Give My Heart) [I don't even know who Jillian is! How would I give my heart for her?!]

22 - Your innermost desire:

The Vincent Black Shadow - Control [yes I'm craving for control gimme control! gimme! gimme!]

23 - Your oldest memory makes you think:

Theatre of Tragedy - Flickerlight [that's something I didn't know]

24 - Somewhere in your wedding vows, you'll include:

Bloodflowerz - Heart of Stone [boy do I have a sad future! @-)]

25 - When you wake up in the morning, you mutter:

Emilie Autumn - Swallow [I plan on suiciding by drowning without knowing? hahaha]

26 - Right now, your feelings are:

Nightwish - The Poet and the Pendulum [boy do I have some weird feelings! :))]

27 - The day you fall in love will be the day that:

Zen Relax - Chinese Bamboo Flute Music - Sounds Of Nature - Relaxation & Meditation With Music & Nature [mmkay...]

28 - You scream during sex:

Lykke Li - Complaint Department [LOOOL :))]

29- You’d describe you best friend as:

Nightwish - Bye Bye Beautiful [nooo don't gooo! :))]

30- Your friends describe you as:

Bella's Lullaby Remix [*puzzled face*]

31- In an elevator you are most likely to:

Theatre of Tragedy - City of Light [wtf]

32- Your philosophy in life is:

The Vincent Black Shadow - The House of Tasteful Men [well yeah, that's what I wish for my first birthday as a vampire! yumm]

33 - Your farewell message to the readers of this:

LaFee - Beweg Dein Arsch [hell yeah, move your asses! go read some serious stuff *winks*]

fading memories

îmi aminteşte de vara trecută.



everything has changed..

nisipul era plin de vise. marea era îndrăgostită de el. îi cânta un cântec de leagăn care mi-a smuls o lacrimă infinită. încă mai curge pe faţa mea.

eram undeva sus şi mă uitam la cerul plin de nori mici şi albi care îşi târau umbra pe muntele din faţa mea. iarba îmi tremura pe piele. soarele mi-a ars inima. arsura nu s-a vindecat încă.







şoaptele exagerate ale stufului m-au înbrăţişat fără milă, dar parfumul înşelător al nuferilor costumaţi în inocenţă mă alina. numai pelicanul mi-a arătat, îndepărtându-se în zbor, versiunea adevărată a viitorului şi mi-a tipărit-o pe suflet.









ceaţa ascundea prăpastia. ceva necunoscut, misterios mă chema de dincolo de marginea stâncii. dar o mică floare-de-colţ m-a trezit din transă. am ştiut atunci, în adâncul subconştientului meu, că viitorul nu va însemna o cădere liberă pentru că voi avea ceva mic, dar special de care să mă ţin.

Give in, Give in, Give in, Give in!

You play the game, you'll never win.

The time has passed. The game is over.
You can start to despair now.

deplasare

O leapşă super simpatică by Nyappy-Chan la care o să adaug o surpriză!!! ( is it just me or did I sound just a little bit too enthusiastic? )

"Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
Go to "Random quotations" or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
Use Photoshop or similar to put it all together."

Am onoarea să vă prezint primul album al trupei ( ahem ahem... ) 'ASAMAH numit Like a Kind of Poetry!!!










Şi nu numai! Check out noul album al trupei rivale the live desK, Cut Their Own Finger!!!

Şi acum, un articol din revista ( asta e tot de pe Wikipedia ) Gum Disease!!!

Noua trupă 'ASAMAH, care se bucură de o popularitate incredibilă în rândul fanilor compozitorului trupei, Gutză, este o combinaţie plină de succes între acordurile nebune ale chitării electrice, ritmul exotic de manele şi versuri despre crăparea duşmanilor noştri; autorul este în plin proces de traducţie al materialului în engleză, Gutză plănuind lansarea albumului în Marea Britanie. Trupa 'ASAMAH va interpreta piesa "Hard Manea Haleluia" chiar în faţa reginei Elisabeta.

Cât despre trupa rivală the live desK, la numai o lună după lansarea albumului "Cut Their Own Fingers" membrii pregătesc un alt album. Prima piesă de pe următorul album, al cărui nume se zvoneşte că va fi "Three Complete Strangers to Kill Again" (A/N: de pe Quotation Search again) este "Blown into Their Heads by Mistake" (A/N: Same.). Pentru cei care nu ştiu încă, sau nu şi-au dat seama din articol, genul muzical al trupei este IMOHHH, deşi membrii ( pe numele lor de scenă, Blood, Blut şi Sangre ) susţin că este DEPRESSIVE LATINO ( acum înţelegeţi rostul penelor în costumaţia celor 3 băieţi).

Eră

Photo: Cheia văzută de pe dealul meu preferat, Iulie 2008, una dintre zilele mele preferate dintr-o Eră apusă.

Toată lumea spune că cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om este cei patru ani de liceu. N-am să mă contrazic cu majoritatea, dacă majoritatea a decis deja. Însă eu nu fac parte din majoritate.

Abia acum îmi dau seama că a trecut o eră - deşi am avut luni întregi să mă gândesc la asta. Am numit-o Era Photoshop, deşi este cel mai nepotrivit nume pe care puteam să-l aleg având în vedere lucrurile mult mai importante şi mai frumoase care s-au întâmplat atunci. Aia a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, şi sper că n-am s-o uit niciodată ( unele părţi îmi scapă deja... ).

Ceea ce mi-a amintit de perioada aceea, care a început undeva prin vara lui 2008 ( poate chiar mai devreme, în vara lui 2007 ) şi s-a terminat în septembrie, a fost o poză. Azi am editat o poză cu Jacob Black ( Taylor Lautner, "Twilight" ) ca să-l fac vampir. M-am gândit să editez şi una cu mine. Am căutat mult şi bine - dar n-am găsit. Nu ştiu de ce, am mai mult de o mie de poze. Anyway, treaba e că am deschis folderul de la premiera noastră "O Scrisoare Pierdută"; m-am pierdut în amintiri. Până la urmă l-am închis, dar m-am uitat la pozele editate demult, acum vreun an şi mai mult. Am găsit una destul de tâmpită, dar pe care scrisesem versurile uneia dintre melodiile mele preferate de atunci - Deep Silent Complete de Nightwish. Am dat Play pe iTunes şi asta a dărâmat de tot barajul care oprea inundaţia de amintiri.

Mi-am amintit de clasa a opta şi de cum era pe atunci ( evident mult mai marfă decât acum ), de foştii mei colegi pe care îi iubeam ( deşi nu-mi dădeam seama ), de prietenii mei pe care-i iubeam şi mai mult, de persoanele care mă făceau să râd, de Lilith, de ziua aceea cu multă zăpadă, de profesori, de speranţe, de o binecuvântată neştiinţă şi de suferinţa de mai târziu peste care am trecut cu ajutorul a patru persoane de care mi-e dor şi pe care vreau să le revăd. Timing-ul pentru unele sentimente a fost incredibil de prost, dar acum nu mai regret, pentru că totul a fost mult prea frumos chiar şi aşa.

Nu aş schimba nici măcar decizia mea de a merge la Coşbuc, deşi poate ar fi foarte inteligent. Nu regret că am ajuns aici, pentru că aşa am cunoscut noi prieteni şi am aflat câteva chestii despre viaţă pe care nu-mi strică să le ştiu.

Aş vrea să mă întorc în timp, nu neapărat pentru a schimba ceva, cât pentru a retrăi momente frumoase ca o zi obişnuită de şcoală generală, Kubeti şi judeţele cu reşedinţele lor scrise în limba mea pe bancă, un chiul frumos prin Heră cu iubirile mele P&G, o zi de serviciu pe şcoală, o vizită cu poze, pepsi şi fun la Lilith, banchetul, cele două "Scrisori Pierdute", "O Noapte Furtunoasă"şi perverşii din 8A la Palatul Copiilor, o seară de Activity la Năvodari, Mamaia Copiilor şi balerinii de 19 ani de la Opera Comică, o plimbare pe dealul meu preferat la Cheia, o zi pe canaluri, plajele şi Popa Prostu pe porunci la Sulina, qitaki la răsărit la Jupiter, plimbările din septembrie...

Acum sunt în plină Eră Twilight/Vampires, dacă nu la început. Poate nu-mi dau seama acum, însă s-ar putea să fie şi asta frumoasă. Dar nu va întrece niciodată Era Photoshop, decât dacă personajele principale din viaţa mea de atunci s-ar întoarce toate în viaţa mea, o minune care bănuiesc că e aproape la fel de imposibilă ca dorinţa mea de a întoarce timpul înapoi.





Written by the old Beth. The new Beth has died for a couple of hours and won't revive without dreaming about the old life and remembering how it felt because it's so much different now.

weird familiarity

E un pic ciudată senzaţia pe care mi-o provoacă poza asta. Cuvinte dragi îmi apar în minte de fiecare dată când mă uit la ea (sau mai degrabă sezaţia aceea de deja-vu specifică fiecăruia dintre cuvinte). New York. Cafea. Dimineaţă. Căldură. Linişte. Intimitate. Prietenă. Baie cu clăbuci. Confidenţe. Confort. Picături. Lumină... Şi mai sunt multe.

E o sezaţie dureros de plăcută.

Mă chinuie poza asta.

Când mă uit la slideshow-uri cu pozele mele gothice (da, e în folderul cu poze gothice. Nu ştiu ce caută acolo, numai gothică nu e poza...), nu mă pot abţine să nu mă opresc şi să mă uit la ea secunde în şir.

De-asta am postat-o aici. Poate se rupe blestemul.

Sudden flashback.

Nu cumva am fost femeia asta într-o viaţă anterioară?

Un evantai

Am trăit o viaţă întreagă după regulile lumii mele.
O viaţă întreagă, din care numai o jumătate a însemnat ceva, datorită nefericitei mele laotong.
Desfac pentru ultima oară evantaiul nostru - care cuprinde, în puţinele caractere Nu Shu scrise pe el, toată fericirea şi durerea noastră.
Cu greu i-am înţeles problemele. A trecut mult timp fără să vorbim, fără să ne trimitem bilete, ca pe vremuri. Tânjeam să fim din nou ca două raţe mandarine într-un cuib. Ca doi fenicşi ce-şi iau zborul spre înalturi.
Dar gândirea mea de bărbat ne-a distrus fericirea. Mie şi celei care-mi era laotong. O fericire ce numai două fiinţe speciale ca noi o putea avea.
I-am ars scrierile. Am prezentat-o lumii de dincolo. Sper să ne vedem din nou atunci când eu o voi părăsi pe aceasta.
Ştiu că nu mai e mult. Diseară voi închide ochii pentru ultima oară.
Floare-de-Zăpadă, aşteaptă-mă...

just how long it takes to change my mind.

acum aproape un an eram fixată pe ideea de a merge la iulia haşdeu. eram totally into this thought. îmi contraziceam mama şi mă aliam cu tata, care îmi lua apărarea şi mă susţinea în ideea mea, pe atunci strălucită. meditatoarea mea de ingliş, Sabău [pe care o simpatizam şi încă o simpatizez, deşi nu mai fac meditaţii de mult], mă susţinea în ideea mea şi îmi promitea că o să vorbească cu mama să o convingă de corectitudinea alegerii mele.
pe atunci, ea îmi spunea despre coşbuc că are o reputaţie proastă, că [scuzaţi cacofonia] copchiii se droghează prin băi şi fumează în liceu. din cauza asta, mi se făcea rău numai când auzeam numele liceului. nici nu vroiam să aud că "Beth, este liceu bilingv şi are nu-ştiu-câţi profi de ingliş, bla bla..". puţin îmi păsa. nu vroiam să ajung la un liceu de golani [prea eram mică şi inocentă pe atunci..cu tot respectul meu pentru sadism şi chestii..nu suportam tiutiunul].
then, a început the spiru era. recunosc că, parţial, a avut şi mama un rol în renunţarea mea la haşdeu. nici nu mai ştiu ce m-a făcut să mă răzgândesc în aşa hal încât într-o zi eram fană haşdeu, a doua, fană spiru. mi se părea mega să învăţ pe undeva lângă universitate, fantazam about turele de shopping de după ore, pe la unirii, şi nu aveam pic de idee ce înseamnă viaţa de liceu anyway, aşa că mă gândeam că avem timp şi de asta. până când am aflat [in fact, am auzit doar nişte zvonuri şi bârfe] că nu se fac ore cum trebuie şi că copilaşii fumează [să fim serioşi, peste tot se fumează...]. aşa că am renunţat şi la spiru, mai cu greu, aşa. pentru că geo coşbuc era, pe vremea aia, un coşmar pentru mine.
know what? exact cu o zi înainte de completarea fişelor cu licee m-am hotărât să pun coşbucul pe primul loc. nu-mi venea nici mie să cred că am decis asta. poate atunci m-am trezit un pic din lumea perfectă în care credeam că mă aflu. am intrat pe forumuri, şi de acolo am aflat că bârfa aia cum că se droghează şi fumează prin clase era un fake, răspândit de copchii, ca să nu se trezească cu prea mulţi fraieri pe cap.
anyhow, când am aflat că am intrat în coşbuc, am sărit în sus de fericire [aproape la propriu]. îmi schimbasem părerea radical. mă consideram cea mai norocoasă şi coşbucul mi se părea un vis. mă simţeam ca alice în ţara minunilor. nu vedeam cât de artificiale erau minunile ălea, şi cât de monocromatică ţara.
mi-a luat mai puţin de două luni să-mi dau seama de artificialitatea minunilor şi încă trei ca să văd cât de monocromatic e totul. liceul ăsta e ca oriare altul. ba mai rău, pentru că toţi se cred deştepţi. treziţi-vă: am intrat într-un liceu normal, cu oameni cât se poate de normali, niciun geniu, nimic. şi aici sunt piţipoance, ca peste tot, şi aici mizerii de oameni, şi aici cocalari, şi aici note mici, şi aici persoane triste. şi btw.. am aflat că unele dintre zvonuri sunt adevărate.
când am fost la petrecerea anuală Song, pe 15 decembrie, am întâlnit o veche cunoştinţă pe care o cunosc de la 3-4 ani, pe care n-am mai văzut-o de 3 ani. e vorba de un băiat de vârsta mea care a intrat la haşdeu. el zice că este greu, că profii solicită mult. de-ar şti cum e la noi.. am aflat că ar fi vrut să se ducă la coşbuc. ce coincidenţă, mi-am zis. şi eu aş fi vrut la haşdeu. acum vreau iar.
ca să vezi... câte păreri am avut. şi cât de uşor s-au schimbat... şi au revenit.

2o14...part three [final countdown]

the final list of things to do till 2014

până în 2014...
68. poate găsesc rezerve de stilou colorate
69. s-ar putea să vină Apocalipsa
70. dar eu n-o să cred până n-o să văd, şi cred că n-o să văd
71. poate o să primesc şi eu o dată banii de buzunar la timp
72. o să am mai mult timp să mă văd cu nişte old friends
73. I'll wear my [not so] secret weapon as proudly as nowadays
74. n-o să mai beau în veci ceai de la snack attack!
75. în schimb o să beau cappucino cu caramel şi frişcă de la starbucks
76. o să fac bijuterii în formă de dulciuri, o să le numesc colecţia Sucreries şi o să le vând
77. o să găsesc abţipilduri 3D de mobil
78. în ziua în care o s-o termin cu liceul ăsta o să-i zic câteva vorbe de duh lui horică, al nostru profesor drag... şi poate şi altora
79. o să scriu pe blog mai des
80. o să-mi reiau un vechi hobby în momentul în care voi găsi scoici spectaculoase pe malul mediteranei
81. numărul 8 / 33 îmi va aduce într-un final noroc
82. o să-mi fac odată testul ăla de IQ şi alte teste
83. o să-mi aflu grupa sanguină [it's between O1 - 33.3% - and B3 - 66.6%]
84. o să mai calc odată în viaţă pe digul copilăriei mele bolnave chiar de-ar fi să mă împrietenesc cu un boşorog bogat cu iaht.
85. n-o să mai existe trolee albastre infecte.
86. o să existe doubledeckere şi pe la noi, deşi n-ai ce să vezi prin Buck, dar măcar să fie loc şi pentru babele smiorcăite pe la etaj să nu ne mai încurce pe noi oamenii serioşi plecaţi cu TREABĂ
87. o să mă plâng mai puţin pentru că n-o să am de ce
88. n-o să-mi fac operaţia LASIK până la urmă pentru că au scos ăştia shitul out of me cu efectele lor secundare pe care nu le menţionează doctorii ăia bolnavi la creieri...
89. voi fi mai puţin taur deşi sunt mândră de tăurime, dar tăurimea se enervează prea uşor
90. o să mă întâlnesc cu un somelier bun şi o să-l rog să mă înveţe câteva din tehnicile lui
91. o să culeg zmeură şi coacăze, poate şi fragi, la munte şi o să fac dulceaţă şi prăjituri, în casa mea de vacanţă de la Cheia.
92. o să ajung printre primii zece şi după în primii cinci şi după în primii trei şi după voi fi prima. :))
93. unghiile mele vor rezista lungi o perioadă mai lungă decât trei zile
94. apartamentul meu va fi cu faţa spre Est-Nord-Est pentru ca dimineaţa să mă trezească soarele
95. poate voi scrie o carte, mai ştii [propunere din partea unei cititoare a blogului meu :-* ;))]
96. poate voi găsi odată şi odată o pălărie neagră gothică
97. nu voi purta converşi nici dacă mă crăpi în cinci.
98. voi colecţiona în continuare parfumuri. next stop: Lolita Lempicka Fleur de Corail.
99. o să primesc iPod Touch de şaişpe giga minim. sau un gadget similar cu cine ştie ce featurings mega.
100. n-o să mor :))
101. o să fac tot ce-mi trece prin cap!


pfiu! finally finished. :D

Susan,





Îţi scriu această scrisoare din casa în care locuieşti, de la masa la care o citeşti, pe foaia pe care ai ţinut-o în mână cu 24 de ore înainte şi cu pixul de lângă mâna ta.

Nu te speria. (Ştiu că e inutil să spun asta pentru că ştiu că ai să te sperii cum m-am speriat şi eu acum câteva ore )

Ştiu că tu crezi că ieri ai fost la Riff's cu Debbie, Matt şi Robert. Îmi amintesc ca şi când ar fi fost ieri (şi eram complet sigură că era ieri) că ţi-ai propus să nu bei deloc pentru că credeai că eşti însărcinată cu Robert. El vroia să te convingă să bei ceva, pentru că nu ştia ce bănuiai tu. Îţi mai aminteşti despre jumătatea de oră după ciondăneala dintre tine şi Robert, când ai încercat să găseşti un motiv plauzibil pentru a nu bea. Îţi aminteşti cum i-ai surprins pe Robert şi pe Matt şuşotind după colţ când tu te duceai la toaletă. Ştiu că acum crezi că ei ţi-au turnat ceva alcoolic în cocktail-ul acela cu gust ciudat, şi că de-aia nu-ţi mai aminteşti restul serii, după ce te-ai urcat în maşină cu Robert ca să mergeţi acasă. Şi ştiu că acum crezi că Robert este la serviciu. Ştiu că ai sunat după el cel puţin o dată şi că nu l-ai găsit. Aşa mi s-a întâmplat şi mie azi.

Nu sunt un urmăritor obsedat de viaţa ta. O să afli mai departe cine sunt, dacă o să citeşti. Şi ştiu că o să citeşti.

Azi ce zi este? 14 iunie 2008, nu? Ia uită-te în ziar. Nu, nu este 14 iunie 2008. Este 26 OCTOMBRIE 2008.

Ştiu că azi, fiind data la care îţi duceai hainele la spălătorie, ai fost acolo. Ştiu că ţi s-a părut ciudat faptul că geaca pe care a purtat-o Robert ieri era perfect curată şi aşezată în şifonier, pe umeraş, deşi ştii că el şi-a lăsat-o pe canapea, ca de obicei, şi nu ar fi luat-o de acolo în ruptul capului. Ştiu că ai zis, ca de obicei, " 'Neaţa, Matt!", dar Matt nu era acolo, era doar Debbie, care când te-a auzit a izbucnit în plâns şi a fugit afară. Apoi, colega ei Ginny s-a uitat la tine urât şi i-a luat locul, spunându-ţi că hainele sunt prea curate ca să fie spălate şi să vii altădată.

Ştiu că, mai târziu, când vroiai să găteşti pentru Robert, ţi-ai dat seama că nu mai ai aripioare de pui, ceea ce ai considerat că este ciudat, pentru că ieri cumpărasei o caserolă nouă. Asta pentru că le-am consumat eu azi pe toate. Şi mie mi s-a părut ciudat că erau atât de puţine.

Ai vrut să te machiezi pentru seara superbă în oraş cu Robert. Ştiu că erai sigură că îţi va pune cea mai importantă întrebare pentru o femeie. Dar poştaşul a sunat la uşă ţi-a dat această scrisoare. Ştiu că o citeşti, pentru că aşa ai făcut şi ieri.

Ai amnezie retroactivă. Eşti în octombrie pentru că în fiecare seară, când adormi, ţi se şterge din memorie ziua precedentă. Ultima zi pe care ţi-o aminteşti este cea în care ai mers cu Debbie, Matt şi Robert la Riff's. Dar au trecut multe de atunci. Multe alte zile în care te-ai dus la spălătorie, unde oamenii drăguţi şi înţelegători te-au trimis acasă, atunci când nu era cazul să-ţi speli rufele. Multe zile în care ai făcut pui cu cartofi la cuptor şi te-ai mirat de cantitatea insuficientă în următoarele zile. Multe zile despre care ai crezut că este marea ta zi, ziua în care te vei logodi şi o vei face, în sfârşit, fericită pe mama. Multe zile în care multe înregistrări cu tine spunând exact ce citeşti acum au zburat pe fereastră în hohote şi lacrimi de neîncredere, de disperare.

Şi acum, pentru a-ţi dovedi cine sunt, îţi voi spune câteva lucruri numai de tine ştiute.

La 17 ani, pe când eram rockeriţă, mi-am tatuat un pumnal în flăcări pe scalp, care a fost acoperit de păr când a crescut şi de care nu mai ştiu decât mama şi Debbie.

Într-o vacanţă, pe când aveam 15 ani, m-am pierdut de grupul de excursionişti cu care plecasem şi am dormit într-o peşteră mică, dar în care aveam senzaţia permanentă că eram privită şi că auzeam şoapte.

Odată am făcut sex în restaurantul unui avion, în plină noapte, între schimburile de barmani şi chelneri.

La 20 de ani l-am reîntâlnit pe Robert, care mi-a fost bun prieten în şcoala generală. Prima noastră întâlnire a fost într-un balon, deasupra New York-ului.

Tu însăţi ai scris această scrisoare.

În noaptea după cina de la Riff's a avut loc un accident în urma căruia ţi-ai pierdut memoria. Nu se ştie dacă vreodată îţi vei aminti şi ce s-a întâmplat în ziua de dinainte. Dar până atunci, în fiecare zi va trebui să treci prin calvarul de a descoperi adevărul.

Matt şi Robert sunt în comă. Debbie este bine. Lucrează în locul soţului ei la spălătorie. O să vină astăzi, ca în fiecare zi, să-ţi explice totul din nou.

Cu speranţa că vei primi vestea mai uşor decât ieri,

Susan.

"I`ll think about it tomorrow."

Nu-mi explic ce e cu viaţa asta. Tocmai când pare că se îndreaptă şi te duce în direcţia dorită, îşi schimbă brusc sensul şi te readuce la normal. Şi prin termenul "normal" mă refer la starea aceea obişnuită de lipsă de încredere şi de nesiguranţă. Mai are vreun rost s-o trăieşti când ea oscilează între normalitatea generală şi normalitatea mea? Şi niciodată nu îmi dă ocazia să ajung la vârful muntelui de fericire pentru a scăpa o dată pentru totdeauna; mă lasă doar să-l admir de departe, de fiecare dată cu siguranţa că voi ajunge la el, înainte ca şoseaua aleasă să se întoarcă în unghi de 0.01 grade şi să mă lase cu buza umflată. Nici de data asta n-am ales drumul cel bun. Dar ăsta m-a adus mai aproape decât oricare altul. I-am văzut crăpăturile care mă avertizau, dar eram destul de oarbă încât să cred că îmi permit să le ignor.
De mult am abandonat cutia cu vopsea de culoarea cerului cu care îmi vopseam şoselele. Într-un fel mă făcea să simt o parte din fericirea aceea specială care mă aşteaptă pe vârful Muntelui, în jurul căruia era cerul albastru pe care aş fi putut să-l ating. Nu mai speram s-o găsesc după ce o lăsasem baltă pe un drum ca oricare altele. Am întrezărit-o de pe şoseaua asta, în timp ce mă întorceam. Nu era prea departe - exact pe şoseaua alăturată. Am ridicat-o şi am văzut că mai era foarte puţină vopsea de culoarea viselor pe fundul cutiei. Am zâmbit cu nostalgie şi am luat-o cu mine, deşi sunt aproape sigură că o voi abandona iar. Nu voi avea destul curaj să mai vopsesc vreun drum.
M-am gândit de mult să cumpăr o cutie cu vopsea de altă culoare. Poate de culoarea norilor din jurul Muntelui, în timp ce soarele apune. Dar amintirea cerului albastru, care acum e plin de nori omogeni, gri închis, m-a oprit; şi nici razele soarelui de amurg n-au rupt mătasea gri pentru a o colora şi a-mi da curaj. Deci drumurile mele rămân gri pentru moment.
Tovarăşii mei de drum nu sunt permanenţi. Uneori pleacă, alteori vin înapoi părând mai de încredere ca niciodată, uneori chiar îmi pun piedică sau mă împing de pe un pod în apa rece ca un colţ de Iad părăsit şi de demoni. Uneori par să coloreze ei singuri drumul cu privirile lor vesele, aparent sincere şi iubitoare. Doar în doi dintre ei ştiu că pot avea încredere totală, dar ei apar rar, ca două perle negre într-un ocean de pietre. Ei aproape destramă norii, dar n-am nevoie de razele soarelui din spatele norilor cât am nevoie de razele din ochii lor. Ei îmi luminează calea mai mult decât ceilalţi. Acum le simt lipsa mai mult decât oricând.
Cutia de vopsea de culoarea cerului n-am cumpărat-o. Mi-a fost dăruită de un tovarăş de drum aproape la fel de preţios ca cele două perle negre. Mi-e frică să cred că n-o să mai apară să-mi ţină companie niciodată. Ştiu că dacă aş vopsi drumurile cu vopseaua de la el, ar putea apărea, cum făcea în altă eră. Dar nu sunt sigură şi nu vreau să irosesc vopseaua. Ştiu că el aştepta ceva în schimbul companiei lui, iar eu nu i-am oferit înapoi decât compania mea şi alte cadouri imateriale infime în faţa a ce vroia de la mine. După ce m-a părăsit, am plutit pentru mult timp în oceanul în care m-am aruncat singură pentru că nu vroiam să cred, nu puteam să cred că asta e tot.
Dar acum nu vreau să mă cufund în amintiri. O să mă gândesc la toate astea mâine, sau mai bine deloc. Nu sunt decât o libelulă fragilă în lumea asta mare, plină de metafore înşelătoare şi de animale care de-abia aşteaptă să mă înece. Nu am timp pentru nişte amintiri care n-ar încăpea în creierul meu atât de mic. One at a time.


I'll think about it tomorrow...

nu eşti decât o proastă şi vrei să dormi.
vrei să dormi, da. vrei să te scufunzi în acel râu şi să nu mai ieşi, nu, nici măcar pentru a respira, pentru că la urma urmei îţi pot apărea şi branhii. vrei să fii cărată de curent până la mare, şi acolo, acolo e frumos. acolo ai să faci alte lucruri, ai să fii altcineva. acolo ai să primeşti ce n-ai fi putut primi, acolo doreşti şi ţi se va îndeplini.
atunci, prin curenţi şi printre tufe de alge, printre pietoni ce trec rifturi şi ucigaşi de ocazie, vei trăi veşnic, o viaţă ca prin ceaţă, dar în care nu ai amintiri, ci doar prezentul. nu ai un viitor logic, ci doar prezentul. nu ai nimic decât ceea ce este aparent, dar vei fi fericită în nebunia ta.
şi nu vei şti când vei muri, pentru că vei intra în acelaşi fel de lichid prin care oarecum te mişti, oarecum vezi şi oarecum auzi. nu vei şti de tine, nu vei fi tu, ci un conglomerat de personalităţi pe care nu le vei cunoaşte niciodată în întregime; vei uita de fiecare după ce nu o vei mai avea, iar dacă o s-o ai vreodată din nou, nu îţi vei da seama că nu e pentru prima dată. uneori nu-ţi vei da seama nici cine eşti în acea clipă. şi niciodată nu vei şti cine vei mai fi. dar chestiile astea nu te vor preocupa niciodată...
acum, când scrii despre acea lume, ai vrea să o îmbrăţişezi şi să intri în ea. e infinită. nu te sperie nimic şi nimic nu e trist acolo. de fapt, nici măcar nu e un loc, ca să zici că eşti acolo. e, probabil, un timp, o perioadă, o eră infinită şi de care nu-ţi poţi aminti în întregime când ieşi din ea. raţiunea n-are ce căuta atunci. călătoreşti cu inima şi trupul l-ai lăsat în urmă, împreună cu tâmpitul de creier care tot ce face este să îngreuneze viaţa. ştii că e prost, şi că asta te face şi pe tine proastă; de altfel, toate creierele din lumea asta sunt proaste. numai inimile nu sunt. şi numai atunci, în oceanul acela, inima nu este terorizată de creier.
ştii că nu eşti decât o proastă, şi de aceea vrei să dormi şi să visezi.

2o14...part two

încă 33 de lucruri de făcut până în 2014 :D

până în 2014...
34. n-o să-mi fac operaţia la ochi pentru că am aflat ieri că nu se poate până-n 25 de ani şi nici nu e lipsită de riscuri...
35. voi fi citit toate cărţile Twilight în engleză! :D
36. voi face cursuri de olărit
37. voi începe din nou lecţiile de dans
38. voi merge în Alpi
39. o să am o casă de vacanţă la Cheia, pe dealul acela de unde se văd munţii pe care se plimbă umbrele norilor..
40. o să merg la New York, la cumpărături pe 5th Ave.
41. o să merg la cumpărături la Viena şi o să mă dau în roata aia mare, cum s-o numi..
42. poate o să câştig vreun concurs, cine ştie
43. un majorat într-un loc tare, maybe în Braşov.. sau la mare, undeva..
44. croazieră pe Mediterana
45. o să învăţ să fac scuba-diving într-un recif
46. o să merg în Australia
47. o să cumpăr Skittles! [poate atunci când o să merg la New York]
48. o să încerc să nu mai pierd nimic.. ;))
49. excursie la gheizerele şi apele termale din Islanda
50. o să fiu Ecoooo :))
51. o să mai merg la Sulina, şi de data asta o să vad mai mult de un pelican. şi mai multe păsări în general
52. poate până atunci se va crea şi un Autan mai bun...
53. sau mai bine o croazieră pe toată lungimea Dunării până la Marea Neagră [am citit despre aşa ceva]
54. o să vizitez o groază de peşteri
55. noi tutsi him Armâni, noi tutsi him Armâni.. şi o să învăţ cât mai mult despre noi şi o să gătesc mâncare de-a noastră
56. o să fie totul din ce în ce mai bine, pe măsură ce trec anii
57. o să-mi cumpăr PS3 sau ce se mai lansează şi jocurile alea de karaoke
58. o să devin din ce în ce mai bună la chimie şi la alte materii nasoale
59. o să mai merg la Operă şi la premiere după care se dau petreceri cu şampanie şi gustări super
60. o să iubesc viaţa cum am început s-o fac
61. ochi verzi? "poate mâine :o3..." [vă povestesc altădată]
62. poate o să mă mai văd măcar o dată cu prietenii din copilărie de la care n-am mai primit niciun semn de viaţă.
63. i'll witness how foes become family
64. va fi câte o nuntă în fiecare an [sper]
65. voi fi domnişoară de onoare la cel puţin una dintre ele
66. voi avea cadă cu hidromasaj şi chestii din astea
67. vizite prin ceainării şi pizzerii

2o14...part one

got tagged.

până în 2014...
1. o să locuiesc într-un apartament cu trei camere + sufragerie cu două colege de cameră
2. voi termina liceul şi voi fi admisă la Facultatea [Blank.]
3. o să merg într-o vacanţă de cel puţin două săptămâni în Maui
4. o să surzească cel puţin o persoană din cauza mea
5. oamenii o să se înghesuie să-mi cumpere cerceii din lut
6. voi mai merge cel puţin o dată în Belgia într-o vacanţă de două săptămâni
7. o să învăţ să schiez
8. o să-mi vopsesc părul într-o culoare ciudată cel puţin de cinci mii de ori
9. o să îmi fac cea mai mare colecţie de pliculeţe de ceaiuri de toate naţionalităţile şi o să le stochez pe grupe într-o cutie de lemn
10. o să mă las obligată să fac paraşutism :D
11. o să escaladez, escaladez, escaladez...
12. o să am o bibliotecă plină de cărţile de-ale mele
13. o să beau tone de Irish Cream
14. o să fiu o bună degustătoare de vinuri
15. o să mă plimb aiurea prin oraşe până le învăţ ca pe Bucureşti...
16. o să fac muuulte poozeee
17. o să deseneeez muult
18. o să vând cercei şi alte chestii de lut
19. o să scriiiiuu muult [pe blog]
20. o să am un Hyundai
21. o să fac pită armânească de toate sărbătorile şi nu numai....
22. o să învăţ mai bine aromâna şi o să cunosc mai bine istoria noastră
23. o să învăţ germana
24. n-o să-mi uit rudele
25. o să-l privesc pe Victor crescând...
26. o să am mai mult free time
27. o să râd mai des
28. o să merg pe insula aia din Grecia şi o să stau acolo cam două săptămâni...
29. o să iubesc la fel de mult muzica
30. voi scăpa de ochelari şi de lentile! yay! [operaţie]
31. voi găti fenomenal.
32. voi fi mult mai optimistă
33. voi avea un animal de casă.


it`s not over yet. fiţi pe fază! :D

ascult o melodie veche.
timpul curge încet şi deprimant, la fel ca lichidul roşiatic cu confetti din lampa mea leneşă de birou. ţăcănitul constant al tastaturii aproape mă face să adorm în timp ce tastez. m-am săturat de sprite-ul din pahar, ultima ţâră dintr-o jumătate de sticlă băută aproape cu silă, ca-ntr-un ritual, pe parcursul după amiezii. cred că mi s-a impregnat în sistem obiceiul de a da pe gât lichide seara. şi n-o să fie vorba de ceaiuri până nu-mi termin sticlele de suc rămase de la revelion.
pe vremuri melodia asta îmi dădea fiori. îmi amintesc cum mergeam spre liceu, cu ea în căşti, parţial prezentă în prezent, cu lacrimi în ochi dedicate fetelor din secolul 19-20 din asylum, despre care este scrisă melodia. nu e deloc tristă, nu în versuri, nu în tonalitate, în nimic. dar, prin natura ei gohic-înspăimântătoare care nu mă înspăimântă deloc, mă înduioşa. acum, după trei săptămâni ( ceea ce înseamnă un secol ), mă cam plictiseşte. 80% din playlistul meu mă plictiseşte.
singurele lucruri care ( încă ) nu mă plictisesc sunt să citesc bloguri şi cărţi noi. de toate tipurile. dar se termină repede. acum, din fericire, am 2 jumate rămase de citit. în curând, o să trebuiască s-o invoc pe fortuna să-mi crească şansele de a-mi vedea din nou puşculiţa.
adio.

yaoi: pro & contra

datorie la leapşa :D.

pentru că oamenii trebuiesc încurajaţi înainte să le dai un şut fix în c..., să începem cu Pro Yaoi.
1. Ca adolescent mascul cu probleme de încredere în sine şi în alţii, e bine să experimenteze cât mai mult şi cu cât mai mulţi. E bine pentru că se va cunoaşte pe sine.
2. Pentru masculii care s-au cunoscut deja şi ştiu prea bine că locul lor este on that side of the road, e bine să continue. Inactivitatea sexuală naşte monştri ;).
3. Şi pentru bi e bine, în caz că nu mai au influenţă asupra femelelor.
4. Pentru aceştia şi în unele cazuri, pentru unele femele cu înclinaţii odd spre yaoi ( no offence ;) ), s-a creat arta anime-urilor yaoi, la care e bine să te uiţi dacă eşti unul din personajele de mai sus.

Contra Yaoi:
1. Ca mascul hetero, arta yaoi te poate influenţa la beţie şi acţiona ca un impuls pe care s-ar putea să-l regreţi mai încolo; consecinţele implică pierderea unui prieten care era gay sau poate beat, ca şi masculul respectiv.
2. Ca femelă pe invers, ce rost are să te uiţi la yaoi? You know, există şi yuri :)).
3. Ca femelă hetero... it freaks me out. Ok... are you after your own good? Îţi imaginezi cum ar fi ca iubitul tău, după o vizionare de yaoi împreună cu tine, să fie lovit de o bruscă revelaţie? You never know..
4. A doua variantă. Eşti femelă hetero, dar te uiţi la yaoi. Chestia asta poate sugera că eşti bi? Or maybe not into men at all? Sorry, dar dacă susţii yaoi, nu mai ai mult şi începi să susţii şi yuri.

But hey... Chacun a son gout! Adică fiecare cu gusturile lui.
Pro & Contra Yaoi. That was it. :D

I see the clouds running behind the mirror. They don`t know me, that`s why they can`t reflect me. You can`t draw what you`ve never imagined. You can`t reflect what you don`t understand.
They`re black and grey and purple and red and millions of shades between those colours. That`s the only thing they know: my shallow waters, my epiderma.
They say you can guess one`s desires by just looking in their eyes. Nothing more wrong. Try to ignore the faces, try to see just the eyeballs. Do they tell you something? Except their color? Their shallow waters? Nothing about the soul.
People use myths as a guide through life. We never see ourselves in the mirror. You can forget the mirror. Only dreams and nightmares tell us who we really are.
We all are shallow-water fish. Too afraid to explore the wonders below.
So what if they laugh?

memories and dreams..

Got tagged.

Expoziţiunea. Eram un copil şi nu prea ştiam de niciunele, dar memoria începea să-mi funcţioneze.

Ceea ce cred că e prima mea amintire se conturează acum la fel de clar ca atunci. Urechea mea moştenită de la ambii părinţi a înregistrat melodia, nu cuvintele, pe care nu le înţelegeam pe atunci.
Eram în pătuţul meu mic din camera părinţilor mei. Cred că plângeam, nici nu mai ştiu. Nu ştiam pentru că nu vroiam să plâng - vroia instinctul. În cameră e aproape întuneric. Văd o umbră de forma lui tata deasupra mea. Îmi cântă ceva ca să mă liniştească. Nu prind cuvintele, nu le reţin. Dar ştiu că îmi cânta Moş Crăciun. În memorie s-a înregistrat, ca pe o bandă, linia melodică.
Toată copilăria mea am crezut că însuşi Moşul mi-a cântat în acea noapte, cu voce catifelată şi blândă, ca să mă adoarmă.

Cel mai vechi vis pe care mi-l amintesc cred că e tot din perioada pătuţului cu bare de lemn. O umbră cu păr stufos mă arunca în pătuţ, şi, în clipa în care atingeam salteaua, mă trezeam. Era un vis groaznic pentru mine, atunci. S-a tot repetat până de curând. Ca şi alt vis vechi care datează probabil din perioada când am intrat la Şcoala de Muzică. Pentru că visam că mă ţineam cu tata de mână şi că săream de pe un pod pe altul deasupra Dâmboviţei. Săream de câteva ori, apoi, invariabil şi inevitabil, făceam o săritură prea scurtă şi ne apropiam cu viteză de suprafaţa apei. Apoi, exact înainte de a atinge apa, mă trezeam. Ambele vise îmi trezeau senzaţia aceea unică de panică spontană, de scurtă durată. Dar mă trezeam şi îmi trecea repede. Mă culcam la loc şi visam ceva interesant, dar nu un alt coşmar.

Visele de acum sunt complexe şi interesante. Am o stare ciudată de fiecare dată după ce visez, care durează toată ziua. Coşmarurile sunt mai rar din acelea care implică panică spontană, care trece uşor. Au rămas în general aceleaşi pe care le visez de ani buni. Dar au apărut cele complexe, pline de suspans, groază şi elemente amuzante când le povesteşti, dar în vis ţi-e frică de ele. Şi sentimentul ciudat durează toată ziua în acest caz.

În ultima vreme visez că mă plimb pe străzile unor oraşe anonime, inexistente, în alte epoci sau în zilele noastre. Chestii interesante şi ciudate. Fiecare noapte e importantă. Vreau să visez, să compensez banalul vieţii.



Am trecut cu mult peste 150 de cuvinte, nu? ;))



Only madness knows my name at 4 o`clock..

jocuri de copii tembeli! :D

Got tagged.

Ieri am citit o nuvelă horror mega. E a doua lectură care m-a îngrozit, ever ( şi chestiile de genul ăsta nu mă sperie prea uşor ). Prima dată, citeam "Mâna dreaptă a diavolului". Era noaptea târziu, lumina aprinsă, nimic ciudat; în afară de faptul că simţeam încontinuu că e cineva în spatele meu, privindu-mă; simţeam nevoia să mă întorc la fiecare 5 secunde să verific.
La fel şi ieri. Era 1 noaptea şi lumina era aprinsă. Am început să citesc nuvela asta peste care dădusem din întâmplare cu o zi înainte; îndoisem colţul primei pagini pentru că numele personajelor mi se păruseră interesante :)). E vorba despre "Pasajul de Nord-Vest", de Barbara Roden.
E vorba despre o bătrână văduvă, Peggy, care locuia sus, pe munte, singură cuc. Dar nu se simţea singură sau înspăimântată, pentru că se lua cu treburile. Chiar îi plăcea viaţa de aici. În momentele de odihnă se bucura de privelişte şi, uneori, asculta radio.
La un moment dat, în viaţa ei intră doi "băieţi" de vreo 20 de ani. Robert, morocănos şi unsociable, şi Jack, un băiat normal din toate punctele de vedere. Ei erau best friends. Veniseră probabil în excursie, doar ei doi, şi se stabiliseră într-o cabană ca vai de mama ei, în care locuise un om dispărut.
Într-o zi, după o perioadă destul de lungă fără nicio veste de la ei, Peggy se pomeni cu Jack la uşă. Spunea că Robert a plecat singur la plimbare. Peggy îi pregăteşte ceva de mâncare; în timp ce-o face, se uită la el pe fereastră. El pare că i-a simţit privirea, dar nu se uită la ea, ci înspre deal, părând destul de concentrat. Peggy nu vede nimic în direcţia aia. Când îl strigă, el întoarce capul cu o expresie speriată.
Dupa ceva timp, îşi face apariţia la cabană şi Robert, care acceptă să vină împreună cu Jack la cină în seara respectivă, la ora 6.
Pe la 5 fără ceva, Peggy se pregăteşte să se ducă să gătească. Brusc, i se pare că cineva o strigă dinspre deal. Dar nu e nimeni. Se simte privită. Deodată, îşi dă seama cât de expuse sunt ea şi cabana, şi cât de mici.
A dat drumul la radio şi ascultă în timp ce găteşte nişte "şlagăre de demult". La un moment dat, se uită pe fereastră, înspre potecă, şi vede o siluetă. Recunoscând părul deschis la culoare al lui Jack, se gândi că veniseră mai devreme. Se uită la ceas - era 5 şi 10. Începu melodia "Peggy Sue" al lui Buddy Holly. Când se uită din nou pe fereastră, silueta dispăruse. Îi chemă pe băieţi înăuntru; dar mai târziu îşi dădu seama că nu e nimeni acolo. Singurul răspuns era cel al lui Buddy Holly.
Un ţiuit static de la radio o făcu să tresară. Pentru o clipă se auzi numai un bâzâit slab; apoi Buddy Holly reveni, luptându-se cu paraziţii, căci îl auzi rostind "Peggy". O altă izbucnire de zgomot alb, apoi semnalul redeveni clar; numai că acum cânta Beatles, la jumătatea piesei "Help". Peggy avea des probleme cu aparatul seara. Melodia se termină, iar moderatorul spuse "Urmează alte şlagăre după pauză". Peggy îşi dădu seama că ascultase acelaşi post all the time. După câteva izbucniri de paraziţi, radioul muri.
Out of nowhere, o voce stridentă o strigă pe nume. "De data asta categoric nu e Buddy Holly", gândi ea şi porni spre usă să-i întâmpine pe băieţi. Dar înlemni.
Robert alerga disperat pe potecă. Îi spuse că Jack a dispărut exact sub nasul lui la 5 şi 10, exact când a crezut Peggy că-l vede pe potecă. Vrând să-şi verifice ceasul, Robert văzu că murise.
Căutându-l pe Jack în jurul cabanei, crezu iar că vede o siluetă pe potecă. Când se uită, nu era însă nimic. Probabil i se păruse şi mai înainte că-l văzuse pe Jack.
Se întoarseră în casă. Era timpul să sune la poliţie. Însă telefonul era mort. Se hotărâră să plece în vale cu Jeep-ul ei, dar nu înainte să bea o cană de cafea. În timp ce făcea cafeaua, ceva i-a atras privirea pe fereatră.
Un chip se uita fix la ea.
Scoase un ţipăt sufocat. Îi luă o secundă să -şi dea seama că ceea ce vedea era, de fapt, reflexia ei în geam. Dar ceva îi atrăsese privirea. Probabil fusese o reflexie a unui obiect din cameră. Doar asta putea să fie. Nu era nimeni afară.
În faţa cabanei sunau clopoţeii de vânt.
Un gând care se ascundea în mintea lui Peggy de ceva timp ieşiu la iveală, iar ea ridică ochii, ascultând atent. Trânti ceaşca pe masă. Auyzea clopoţeii, dar nu şi vântul printre ramurile copacilor. Iar draperiile nu se mişcau deloc în dreptul geamurilor deschise. De ce auzea clopoţeii, dacă nu bătea vântul?
Plecă în grabă cu Robert. Cu un imens efort de voinţă, ieşi afară şi se îndreptă spre Jeep, cu ochii în pământ. Dar strigătul lui Robert a oprit-o. Se uita spre o siluetă învăluită-n întuneric, la vreo 20 de metri de ei. Robert credea că-i Jack şi se îndrepta spre ea. Brusc, când ajunse la 3 metri de siluetă, se opri. Strigă, întrebă silueta întunecată ce este. Peggy rupse vraja claxonând. Imediat, Robert fugi spre maşină. Peggy răsuci cheile, dar nu vroia să pornească, bateria era moartă. Robert împinse maşina, sări în ea şi o luară la vale. Peggy băgă în viteza a doua, luă piciorul de pe ambreiaj, motorul porni şi plecară de acolo.
Mai târziu cu câteva săptămâni, când veni să-şi ia lucrurile pentru a se muta la o rudă, Peggy găsi ceasul lui Jack. Arăta ora 5 şi 10.


Nu mă sperie sângele, ci umbrele. Necunoscutul. Misterul rămas nedezlegat. Probabil de asta, în seara aia, am rămas afectată de nuvelă. Aveam în minte tot felul de scenarii şi parcă vedeam umbre peste tot. Am avuit nevoie de o oră de lectură uşoară, funny, de "Supermenajera", ca să-mi revin :)). Ok, nu cred că nuvela asta a fost singurul motiv pentru care n-am putut să adorm. Probabil că şi Pepsi e de vină :">.
Anyway.. great writer, this Barbara Roden. Poate e năşica lui John Saul.