(melodiile trec de detectorul de tristeţe. deocamdată.)
îmi vine să plâng, uneori, când ascult asta.
melodia asta o mai asociez cu ea. acea persoană dragă din fiecare seară. era o perioadă gri închis. era o perioadă de după cea neagră, abisală, pe care subconştietul mi-a blocat-o. mi-amintesc cum asculta melodia asta. mi-amintesc cum verificam să văd dacă plânge. dar ea este şi a fost mereu puternică. şi îi mulţumesc pentru că, deşi sigur îi venea, s-a abţinut să plângă. îi mulţumesc că s-a ţinut tare pentru ca cetatea mea interioară să nu se dărâme (de tot).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu