sa calci pe zapada proaspata, neintinata, intr-o noapte atat de linistita. este de bun augur. este modul perfect de a incheia cateva ore pierdute. iti promite ca vor fi ultimele.
singuri printre atatia oameni. singuri, eram doar noi doi, nici nu stiam unul de altul, dar eram impreuna. ti-am vazut urma. mi-ai vazut urma. si apoi ai disparut, inainte ca cenusareasa sa se intoarca acasa.
ceva a erupt departe in noaptea asta pierduta. cenusa alba cade din cer. am calcat pe puritatea ei. vroiam sa cumpar vasc in acea ultima zi. dar zapada era atat de murdara, cum puteam sa sper ca orele nu vor fi pierdute? dar azi au fost ultimele.
nu mi-e greu sa fiu optimista. picioarele ma dor, dar se vindeca. frigul si fosnetul usor le vindeca. sa le citesti urmele. sa fii undeva in spatele lor in timp ce merg, oricine o fi langa mine, tinandu-ma de brat. nu mi-e greu sa sper. daca ochii tai ma picteaza in albastru, n-o sa am nevoie de prea multe.
mi-e rau. mi-e rau si mi-e somn. e greu sa fiu optimista, e greu sa sper la ora asta. cuvintele imi ies usor din degete. dar nu pot sa le las prea libere.
noapte buna. mereu va exista un te iubesc si pentru tine.