zapada de primavara?

invoca vreo doua anotimpuri total aiurea pe vremea asta. si totusi, nu ma pot desparti de acest titlu care mi a devenit atat de drag.
suna incredibil de fragil. dar cat de fragil ar suna zapada de vara... ar suna imposibil. si uite ma conservand materia imposibila sub un cer, noros ce i drept, dar de vara.
suna incredibil de melancolic. chiar si pe vremea lui, titlul trezea o nostalgie chinuitor de placuta. mi e dor... de timp, mi e dor de mine.

ma chinui sa mi dau seama unde au zburat toate filosofiile. bun titlu le am dat! caci acum imi dau seama de fragilitatea lor, si de melancolia ce se ascundea in ele. toate teoremele acelea, ascundeau un dor de zbor si libertate. ascundeau ceea ce, probabil, numai doua cuvinte ar fi spus mult mai usor.

i don't know who you are, but i...

how often should i ask you:

do you remember?

why?

why did/didn't you...

remember that sound?

remember the colors?

remember the wind on the skin?

...remember the hurt?

why? why didn't you...?

i remember. this night is like a reminder. it rains. it's beautiful. and i found that song. and i've already slept, so...

i feel the past in my bones. what a weird feeling.

weiRD.

if anyone knew how much i want my hopes and dreams to come true this time...

but it's like the story about the boy that cried, wolf!.

se pare ca niciodata nu e prea putin timp pentru

.

.

.

"bun sau bun de nimic?"

.

.

.

dar nu ma dau batuta. nu voi sti niciodata sa ma dau batuta...

so easy to hide behind the lights where i can't see you.

fierbinte. ca sunetul unei chitari electrice intr-o seara de vara. caldura fuge prin vene ca magma apusului.
caldura ma amorteste rau. stie ea prea bine de ce. este perfect ca stie sa ma faca sa sufar cu atat de mult mai putin. ma enerveaza la culme, iar asta estompeaza.

am invatat sa ma inteleg bine cu caldura. din nou. am invatat ca nu trebuie sa ma simt prost pentru ceva ce nu mi-a reusit. am invatat ca tot ce simt e tot ce se putea simti, si ca de aceea sunt singura.

nu regret.