everything has changed..
nisipul era plin de vise. marea era îndrăgostită de el. îi cânta un cântec de leagăn care mi-a smuls o lacrimă infinită. încă mai curge pe faţa mea.
eram undeva sus şi mă uitam la cerul plin de nori mici şi albi care îşi târau umbra pe muntele din faţa mea. iarba îmi tremura pe piele. soarele mi-a ars inima. arsura nu s-a vindecat încă.
şoaptele exagerate ale stufului m-au înbrăţişat fără milă, dar parfumul înşelător al nuferilor costumaţi în inocenţă mă alina. numai pelicanul mi-a arătat, îndepărtându-se în zbor, versiunea adevărată a viitorului şi mi-a tipărit-o pe suflet.
ceaţa ascundea prăpastia. ceva necunoscut, misterios mă chema de dincolo de marginea stâncii. dar o mică floare-de-colţ m-a trezit din transă. am ştiut atunci, în adâncul subconştientului meu, că viitorul nu va însemna o cădere liberă pentru că voi avea ceva mic, dar special de care să mă ţin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu