luni, februarie 23

Un evantai

Am trăit o viaţă întreagă după regulile lumii mele.
O viaţă întreagă, din care numai o jumătate a însemnat ceva, datorită nefericitei mele laotong.
Desfac pentru ultima oară evantaiul nostru - care cuprinde, în puţinele caractere Nu Shu scrise pe el, toată fericirea şi durerea noastră.
Cu greu i-am înţeles problemele. A trecut mult timp fără să vorbim, fără să ne trimitem bilete, ca pe vremuri. Tânjeam să fim din nou ca două raţe mandarine într-un cuib. Ca doi fenicşi ce-şi iau zborul spre înalturi.
Dar gândirea mea de bărbat ne-a distrus fericirea. Mie şi celei care-mi era laotong. O fericire ce numai două fiinţe speciale ca noi o putea avea.
I-am ars scrierile. Am prezentat-o lumii de dincolo. Sper să ne vedem din nou atunci când eu o voi părăsi pe aceasta.
Ştiu că nu mai e mult. Diseară voi închide ochii pentru ultima oară.
Floare-de-Zăpadă, aşteaptă-mă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu