E un pic ciudată senzaţia pe care mi-o provoacă poza asta. Cuvinte dragi îmi apar în minte de fiecare dată când mă uit la ea (sau mai degrabă sezaţia aceea de deja-vu specifică fiecăruia dintre cuvinte). New York. Cafea. Dimineaţă. Căldură. Linişte. Intimitate. Prietenă. Baie cu clăbuci. Confidenţe. Confort. Picături. Lumină... Şi mai sunt multe. E o sezaţie dureros de plăcută.
Mă chinuie poza asta.
Când mă uit la slideshow-uri cu pozele mele gothice (da, e în folderul cu poze gothice. Nu ştiu ce caută acolo, numai gothică nu e poza...), nu mă pot abţine să nu mă opresc şi să mă uit la ea secunde în şir.
De-asta am postat-o aici. Poate se rupe blestemul.
Sudden flashback.
Nu cumva am fost femeia asta într-o viaţă anterioară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu