Susan,





Îţi scriu această scrisoare din casa în care locuieşti, de la masa la care o citeşti, pe foaia pe care ai ţinut-o în mână cu 24 de ore înainte şi cu pixul de lângă mâna ta.

Nu te speria. (Ştiu că e inutil să spun asta pentru că ştiu că ai să te sperii cum m-am speriat şi eu acum câteva ore )

Ştiu că tu crezi că ieri ai fost la Riff's cu Debbie, Matt şi Robert. Îmi amintesc ca şi când ar fi fost ieri (şi eram complet sigură că era ieri) că ţi-ai propus să nu bei deloc pentru că credeai că eşti însărcinată cu Robert. El vroia să te convingă să bei ceva, pentru că nu ştia ce bănuiai tu. Îţi mai aminteşti despre jumătatea de oră după ciondăneala dintre tine şi Robert, când ai încercat să găseşti un motiv plauzibil pentru a nu bea. Îţi aminteşti cum i-ai surprins pe Robert şi pe Matt şuşotind după colţ când tu te duceai la toaletă. Ştiu că acum crezi că ei ţi-au turnat ceva alcoolic în cocktail-ul acela cu gust ciudat, şi că de-aia nu-ţi mai aminteşti restul serii, după ce te-ai urcat în maşină cu Robert ca să mergeţi acasă. Şi ştiu că acum crezi că Robert este la serviciu. Ştiu că ai sunat după el cel puţin o dată şi că nu l-ai găsit. Aşa mi s-a întâmplat şi mie azi.

Nu sunt un urmăritor obsedat de viaţa ta. O să afli mai departe cine sunt, dacă o să citeşti. Şi ştiu că o să citeşti.

Azi ce zi este? 14 iunie 2008, nu? Ia uită-te în ziar. Nu, nu este 14 iunie 2008. Este 26 OCTOMBRIE 2008.

Ştiu că azi, fiind data la care îţi duceai hainele la spălătorie, ai fost acolo. Ştiu că ţi s-a părut ciudat faptul că geaca pe care a purtat-o Robert ieri era perfect curată şi aşezată în şifonier, pe umeraş, deşi ştii că el şi-a lăsat-o pe canapea, ca de obicei, şi nu ar fi luat-o de acolo în ruptul capului. Ştiu că ai zis, ca de obicei, " 'Neaţa, Matt!", dar Matt nu era acolo, era doar Debbie, care când te-a auzit a izbucnit în plâns şi a fugit afară. Apoi, colega ei Ginny s-a uitat la tine urât şi i-a luat locul, spunându-ţi că hainele sunt prea curate ca să fie spălate şi să vii altădată.

Ştiu că, mai târziu, când vroiai să găteşti pentru Robert, ţi-ai dat seama că nu mai ai aripioare de pui, ceea ce ai considerat că este ciudat, pentru că ieri cumpărasei o caserolă nouă. Asta pentru că le-am consumat eu azi pe toate. Şi mie mi s-a părut ciudat că erau atât de puţine.

Ai vrut să te machiezi pentru seara superbă în oraş cu Robert. Ştiu că erai sigură că îţi va pune cea mai importantă întrebare pentru o femeie. Dar poştaşul a sunat la uşă ţi-a dat această scrisoare. Ştiu că o citeşti, pentru că aşa ai făcut şi ieri.

Ai amnezie retroactivă. Eşti în octombrie pentru că în fiecare seară, când adormi, ţi se şterge din memorie ziua precedentă. Ultima zi pe care ţi-o aminteşti este cea în care ai mers cu Debbie, Matt şi Robert la Riff's. Dar au trecut multe de atunci. Multe alte zile în care te-ai dus la spălătorie, unde oamenii drăguţi şi înţelegători te-au trimis acasă, atunci când nu era cazul să-ţi speli rufele. Multe zile în care ai făcut pui cu cartofi la cuptor şi te-ai mirat de cantitatea insuficientă în următoarele zile. Multe zile despre care ai crezut că este marea ta zi, ziua în care te vei logodi şi o vei face, în sfârşit, fericită pe mama. Multe zile în care multe înregistrări cu tine spunând exact ce citeşti acum au zburat pe fereastră în hohote şi lacrimi de neîncredere, de disperare.

Şi acum, pentru a-ţi dovedi cine sunt, îţi voi spune câteva lucruri numai de tine ştiute.

La 17 ani, pe când eram rockeriţă, mi-am tatuat un pumnal în flăcări pe scalp, care a fost acoperit de păr când a crescut şi de care nu mai ştiu decât mama şi Debbie.

Într-o vacanţă, pe când aveam 15 ani, m-am pierdut de grupul de excursionişti cu care plecasem şi am dormit într-o peşteră mică, dar în care aveam senzaţia permanentă că eram privită şi că auzeam şoapte.

Odată am făcut sex în restaurantul unui avion, în plină noapte, între schimburile de barmani şi chelneri.

La 20 de ani l-am reîntâlnit pe Robert, care mi-a fost bun prieten în şcoala generală. Prima noastră întâlnire a fost într-un balon, deasupra New York-ului.

Tu însăţi ai scris această scrisoare.

În noaptea după cina de la Riff's a avut loc un accident în urma căruia ţi-ai pierdut memoria. Nu se ştie dacă vreodată îţi vei aminti şi ce s-a întâmplat în ziua de dinainte. Dar până atunci, în fiecare zi va trebui să treci prin calvarul de a descoperi adevărul.

Matt şi Robert sunt în comă. Debbie este bine. Lucrează în locul soţului ei la spălătorie. O să vină astăzi, ca în fiecare zi, să-ţi explice totul din nou.

Cu speranţa că vei primi vestea mai uşor decât ieri,

Susan.