e o noapte imensa si groaznica pentru ca am decis ca vreau sa ma desprind. si m-am culcat... fara sa realizez ca e o greseala foarte mare, ca la trezire voi fi rupta de dimineata, rupta de pamant. un om fara de dimineata e un om daramat. un om fara sprijinul diminetii nu are de ce sa se agate cand plange, asa ca imbratiseaza perna, spatarul canapelei dincolo de care se afla unul dintre peretii aia impregnati cu nimicuri puturoase care nu s-ar transforma odata in lichidul inecacios ce i-ar facilita inaintarea.
nu am nevoie de pereti. nu am nevoie sa-mi mai trag pielea, de pe unghii inspre mana, inspre umar, inspre gat, pana la pleoapa. toate drumurile pe care le-am facut trebuie sa le las in urma, ca dovezi batatorite care se vor salbatici la loc. cineva zicea candva... am vrut sa simt totul deodata. si uite acum.
odata, mi-am taiat inima cum ai taia un atom, si am insirat protoni si electroni pe tava. si un inger rebel mi-a spus ca voi primi triplul. singurul dusman ar fi fost frica... dar chiar daca era asa, acum am sa las bucuria sa-si faca numarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu