de cate ori n-am zis "iarta-ma, n-am vrut..."? si chiar n-am vrut... dar sunt o insensibila, caci nu-mi dau seama ce ar putea rani oamenii... poate o asteptare prea lunga? asteapta incontinuu semne ca imi pasa, iar eu intarzii sa le arat, crezand ca totul va fi bine, ca mi se va ierta lipsa de punctualitate.
e trist insa ca e prea tarziu si pentru scuze. m-au durut reprosurile, si am facut promisiuni de atatea ori ca raspuns la acestea. nu m-am tinut de nicio promisiune. intr-adevar, merit aceasta pedeapsa.
dar sa pierd prieteni vechi... mereu loiali, indulgenti si buni... nu mi-as ierta-o niciodata. n-as mai avea nicio scuza, nici macar pentru mine insami...
p.s.: mereu ma alin, nu sunt numai eu de vina. dar nu conteaza asta. conteaza ca eu am gresit cel mai mult si de foarte mult timp, deci eu sunt blamata in totalitate. si eu voi ramane in urma... dar sa stiti ca va iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu