sâmbătă, noiembrie 15

bored?

ai doar 17 ani abia împliniţi acum o lună. eşti o persoană obişnuită. te pierzi printre rândurile de adolescenţi identici ţie. visezi la cai verzi pe pereţi. visezi la ziua în care îţi vei vopsi părul verde ca să ieşi din pluton. ai un profil pe hi5 cu câteva poze printre care rar se găseşte una în care ţi se vede faţa. ai un blog pe care scrii rar. n-ai inspiraţie. încă o mai culegi dintre pagini şi o personalizezi. ştii că n-ai talent şi nu te doare. tu nu eşti scriitoare - eşti cititoare.
e o după-amiază banală de decembrie şi, ca de obicei, n-ai nimic mai bun de făcut decât să cauţi pe internet - nici tu nu ştii ce. stai pe invisible pe mess, aşteptând să se întâmple ceva interesant. te-ai plictisit de viaţa asta care nu-ţi oferă niciun pic de aventură. mereu la fel. nimic special.
un gând îţi fulgeră prin minte. ştii ce ai să faci! te scoli entuziasmată de la calculator, fără să te oboseşti să-l închizi, de parcă ar fi prima dată când îţi vine această idee. te urci pe pat, ca să ajungi la rafturile pline cu cărţi care sunt numai şi numai ale tale, de deasupra. scoţi volumul cel nou pe care ţi l-ai cumpărat ieri seară din diverta, pe care l-ai visat atât de mult timp ( o săptămână ţi se pare mult când e vorba de cărţi ). este perfect. cum au fost toate celelalte înainte să le citeşti. perfect.
te întinzi în pat şi îl deschizi. nu poţi rezista ispitei de-al mirosi. cel mai frumos miros din lume este mirosul unei cărţi noi... la egalitate cu mirosul unei cărţi vechi de decenii, care-ţi trezeşte un sentiment plăcut ( de aceeaşi natură cu cel stârnit de "î"-urile din i ).
de data asta este o carte de nuvele fantastice şi horror. ai depistat-o de mult. însă de o săptămână ţi-o doreai cu ardoare.
devorezi prima nuvelă.
şi pe a doua.
şi pe a treia...
nici nu-ţi dai seama când trece timpul. mai ai mai puţin de jumătate de citit din tot volumul, când te uiţi la ceas şi observi că e 2 noaptea. de obicei, până acum reuşeai să termini orice carte. cu asta trebuie să te lupţi mai mult... dar nu te deranjează. ai intrat în altă lume, mult mai palpitantă. nici nu-ţi mai aminteşti de viaţa ta când citeşti.
când termini cartea, pe la 4 dimineaţa, eşti tristă. ţi-a plăcut, ca de obicei. dar trebuie să te întorci la realitate...
însă gândul că mai sunt volume din aceeaşi serie încă necitite te entuziasmează. un val de adrenalină îţi cutremură corpul când te gândeşti la faptul că mâine vei cumpăra unul dintre acele volume, cu ultimii tăi bani de buzunar, şi că pe acesta îl vei savura încet, până ţi se înnoieşte rezerva de bani.
dar, adânc în subconştientul tău, ştii că nu va fi aşa. tu devorezi, nu citeşti.
ţi-e foame de o altfel de viaţă şi cauţi frenetic una perfectă prin toate cărţile care îţi pică în mâini. deşi eşti mulţumită de fiecare, cauţi în continuare....

Un comentariu:

  1. okay...deci tu, Beth-nee-chan nu incetezi niciodata sa ma uimesti...adica povestea asta(btw...m-am regasit usor in personaj...mai putin faza cu paru verde...yo il vreau roz :)) ) pe bune ca a fost geniala si in legatura cu datele cred ca este o optiune pt asta anyway, it's fun writting back in time.Yaoi on!Gambate!*DUM Dum dum*Shine on,(Sorella)!teheh

    PS:Ce-ar fi sa lansam pizza aia cu piftie si sa le zburam faima alora de la Jerry pizza?

    RăspundețiȘtergere