sâmbătă, decembrie 17

Suferinţele tînărului Werther

Zadarnic întind braţele spre ea dimineaţa,

când mă trezesc din visuri apăsătoare;

în van o caut noaptea lângă mine în pat,

când m-a amăgit un vis

fericit şi nevinovat,

în care stau lângă ea

în iarbă

şi îi ţin mâna în mâna mea

şi i-o acopăr cu mii de sărutări. Ah! Şi atunci

când, încă pe jumătate adormit,

întind braţele după dânsa şi mă trezesc... inima

mi se strânge

şi din ea ţâşneşte un şuvoi

de lacrimi şi plâng nemângâiat,

cu gândul la un viitor întunecat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu