joi, mai 26

my past is my home

mi-e frica.
pentru ca nu stiu ce urmeaza. nu mai am niciuna dintre iubitele mele sigurante de copil protejat.
si ceea ce stiu cel mai sigur, poate zbura la prima adiere.

simt despartirea in aer. e o noapte ciudata. am plans. maine o sa fie frumos si dulce si plin de voma. noaptea asta ciudata e tot ce mi-a mai ramas...
si trebuie sa dorm, dar mi se pare ca pierd timpul, ca irosesc ultimele ore...

am nevoie sa ma agat de ceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu