mi-e dor de lipsa aia de griji. mi-e dor sa ma simt ca acasa. mi-e dor sa nu vreau nimic in plus. mi-e dor de perfectiunea aia ingereasca! mi-e dor de siguranta. mi-e dor de finalitate. mi-e dor de puritate. mi-e dor de apele limpezi si mici. acum sunt tulburi si adanci ca groapa marianelor, si misuna numai jivine mutante prin ele, bucati desprinse dintr-o pereche in plus de camere ale inimii. un atriu si un ventricol care n-ar fi trebuit sa existe.
o, doamne, cat as vrea sa fie altfel! dar nu se mai poate. opusul destinului e si el destin, cu greu i te poti impotrivi. iar ranile adanci nu se vor vindeca niciodata. oare sa ma dau batuta inseamna sa pierd jocul vietii? oare pentru egoismul asta sadic merita sa mutilez chiar mai mult de un suflet?
pierd orice as face. macar de-as adauga fericire la fatalitatea asta.
i'm CRAVING for release.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu