invoca vreo doua anotimpuri total aiurea pe vremea asta. si totusi, nu ma pot desparti de acest titlu care mi a devenit atat de drag.
suna incredibil de fragil. dar cat de fragil ar suna zapada de vara... ar suna imposibil. si uite ma conservand materia imposibila sub un cer, noros ce i drept, dar de vara.
suna incredibil de melancolic. chiar si pe vremea lui, titlul trezea o nostalgie chinuitor de placuta. mi e dor... de timp, mi e dor de mine.
ma chinui sa mi dau seama unde au zburat toate filosofiile. bun titlu le am dat! caci acum imi dau seama de fragilitatea lor, si de melancolia ce se ascundea in ele. toate teoremele acelea, ascundeau un dor de zbor si libertate. ascundeau ceea ce, probabil, numai doua cuvinte ar fi spus mult mai usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu