miercuri, noiembrie 12

First Post. Ever :)

stă la masă şi scrie.
nu-şi face temele. ea niciodată nu-şi face temele.
fumul iese din gura ei în unduiri de cadână în timp ce stiloul se mişcă pe o pagină oarecare dintr-un caiet oarecare.
pentru o secundă ridică privirea pentru a-şi întâlni imaginea în oglinda de pe birou.
dar nici de data asta nu îşi vede propriul chip.
mereu faţa aceea perfectă. o figură cu trăsături aristocratice. pielea aceea albă. părul căzând în şuviţe negre peste fruntea înaltă. ochii căprui care par adânci ca oceanul. cu un oftat usor şi ezitând, îşi coboară ochii către caiet.
îl închide.
îl aruncă sub pat, printre ambalaje, haine şi pachete de ţigări ascunse.
presează ţigara de oglinda rece şi îi dă drumul pe jos. de acum nu va mai fi nevoie să se ascundă.
fără să se mai machieze, fără să mai aplice masca aceea de bună dispoziţie permanentă, îşi pune un trenci negru pe ea şi părăseşte apartamentul.
fără să arunce o ultimă privire. fără să încuie uşa.
se plimbă prin ploaie, fără grabă.
ştie că acum are tot timpul din lume. exact tot timpul de care are nevoie. în sfârşit se simte liberă.
dar sentimentul durează doar o clipă. poate a fost doar o iluzie. poate nu va fi niciodată liberă.
instinctul o conduce către singurul loc în care şi-a trăit cu adevărat viaţa. locul pe care îl visa în fiecare noapte, la care se gândea de un an întreg, pe care nu-l mai vizitase de trei luni de frica suferinţei.
acum îl va vedea pentru ultima oară.
fără să-şi dea seama, ajunsese deja în micul parc de la marginea cartierului aceluia liniştit şi obosit.
se aşază pe bancă.
este incredibil de pustiu pentru o după-amiază de vineri.
părul îi flutură în vântul rece de toamnă târzie. simte picături de apă reci pe obraz. dar nu îi pasă.
uitându-se spre cerul furios, lasă picăturile ca nişte ace să-i biciuie faţa.
îl simte lângă ea.
îl simte lângă ea ca pe vremea când viaţa era veselă şi colorată, când el o ţinea în braţe exact pe banca asta, protejând-o de vântul obraznic de primăvară. vânt încărcat cu miros de flori şi vise. vânt care de ceva timp se răcise, îngheţându-i inima şi capturând acolo o singură imagine. imaginea lui, care se reflecta în oglinda de pe biroul ei...
pentru prima dată în luni de zile, o lacrimă îi cade pe obrazul palid, încălzindu-l. o singură lacrimă care crapă scoarţa de gheaţă care îi acoperă inima. parfumul lui începe să iasă încet din inima ei.
în clipa aia, doi oameni trec pe lângă parc, ignorând-o total. privirea îi este atrasă în acea direcţie de un iz familiar atât de slab, însă destul de puternic pentru ea.
este el.
el cu o alta.
ţinându-se de mână şi râzând.
apucă strâns lama cuţitului pregătit special din buzunarul ei.
plănuise să se sinucidă în acel parc.
însă cu un moment inainte ar fi vrut sa înfigă cuţitul în ei.
dar acum realizează. nimeni nu merită să mori pentru el. nimeni nu merită să fie omorât. ea este cea mai importantă persoană. ea este personajul principal. ea nu va ceda niciodată.
plângând, dar simţindu-se în mod ciudat mai puternică, ea se ridică şi pleacă spre casă.
ajunsă în apartament, îşi bandajează cu grijă mâna rănita.
apoi, hotărâtă, ia caietul de sub pat şi rupe foaia pe care îi scrisese mamei ei rămas-bun cu numai două ore înainte.
apoi aruncă toate pachetele de ţigări de sub pat şi mucul de pe jos. din cauza lui se apucase.
între timp, uitându-se în oglindă, nu l-a mai văzut pe el.
s-a văzut, în sfârşit, pe ea însăşi.
ştie că, într-un final, va fi fericită.
First post ever. Welcome to my new blog! :)

3 comentarii:

  1. Okay...tu ma faci sa ma simt atat de mica(PS:nu ca varsta desi sunt cu un an mai mica decat tine--recunosc) adica, prima mea postare a fost un playlist si cateva mazgaleli urmate de cate o descriere in miniatura care nu ar fi compus nici macar reteta de preparare a unei supe la plic, iar tu reusesti sa creezi aceasta poveste care m-a facut sa plang(pe bune).Felicitari si gambate in continuare! Yaoi on, nee-chan :P!

    P.S.:Astept partea a doua!!!

    Offtopic:Nu-mi merge tasta A asa ca mai lipseste cate un A pe ici si colo asa ca sa nu te miri daca o sa gasesti cuvinte fara inteles...NYAPPY!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. da..poi c sa spun:))..voi spune c trebuie sa spun deci eu spun k este fffffffffff mishto blogul:X:X:x..am fost uimita la inceput knd mi-ai zis k u ai scris toate astea @-)...mai ales "a 2a" e prea mrf..bn..p langa faptul k seamana q cartile p care l citesti..q crime bla bla:-ss..yaki:))..important e k are un sfarsit fericitttt:X:X...dar hai k am scris destul in seara asta in kre nu sunt deloc poeta':))))[sa mai scri:)]..:-"..app:Merry Xmas:)))..:*x1000

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-e dor de vremurile alea de nu mai pot... mi-e dor de noi asa cum eram... :-< eh..

    RăspundețiȘtergere