stiai ca inima bate ca aripile unei pasari?
eu am auzit-o, asa, ieri...
ieri, cand curgeau paraie din mine vinuri rosii demi-dulci, iar arlechinii se schimonoseau mai sadic ca niciodata.
nu ca schimonoselile ar conta. insa arlechinii cand scapa de ceea ce a devenit a doua lor natura, si se privesc in oglinda, nu mai pot reface numarul.

sunetul inimii e nepamantesc de frumos. o auzeam cum imi susura in ureche, incercand sa se inalte in zbor, batand din aripile ei de abia nascute. sa se inalte in zbor si sa verse lacrimi de sange, lacrimi cum eu n-am putut sa vars. sa cante un viitor care nu va putea exista vreodata, decat in camerele ei rosii. sa urle agonia pierderii. sa inlature tirania neurala sub care ea se linistea, parand limpede ca un izvor de munte.
dar ea nu poate... stie doar sa dea din aripi. si se teme, se teme sa nu fie stoarsa in mainile destinului ce o condamna.

there's no greater power than the power of goodbye.