moare, se vede ca moare. simt asta. si e ingrozitor.
poate sa expectoreze exact ce vrea sa zica, si mi se pare exceptional, un om ca acesta este foarte rar. intr-o lume asa corupta. m-a induiosat, pe mine, care mi-e cam greu sa ma induiosez. sau poate asta as vrea sa cred, din motive necunoscute.
dar din nou a fost egoismul, pentru ca semanam. stiu ca semanam. doar ca eu sunt aia mai rea dintre noi. aia care lasa substanta murdara sa se coaguleze pe ea, sa ii intre ca ghimpii invincibili in inima bolnava, sa o faca sa arda si sa o doara si sa bata ca in clipa de pe urma, sau ca intr-o clipa de iubire. nu ma pot abtine. am vrut sa fiu scorpie. a trebuit sa fiu scorpie, altfel amuteam si nu mai puteam da nimic.
si acum... cum numesti senzatia aceea cand vezi o meduza pe nisip, stiind ca in nemiscarea ei se strofoca sa nu moara? nu vreau sa o vad si totusi ma simt ca ea. doar ca ea e neprihanita si eu traiesc in lumea asta a copulatiilor de tot felul. ultime zile in care m-am simtit violata psihic de patratelele insistente ce se derulau ca povestea vietii mele pe retina. cum corectez povestea? cum injectez fericire printre randuri?
nu ma inteleg. am nevoie sa fiu ajutata. dar ma simt egoista. pentru ca stiu ca si ingerii au prea multe probleme ca sa se mai poata ocupa si de ale mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu