uitand, uit de mine. uitand, voi fi izbita. uitand zilnic ca am ceva de facut, uitand ingropandu-ma in alta realitate. daca nu mai am cum sa uit, adorm. adorm si visez ca mi-e frica. sau nu visez nimic; si ma trezesc cand ploaia scurta de vara imi mangaie geamul...
si eram mai fericita pe vremea cand nu uitam. pe vremea cand nu incercam sa dovedesc nimic unei amintiri pale. stiu ca n-o sa-mi reuseasca, o sa invie si o sa capete forma, culoare, sunet, miros, temperatura... indiferent din ce voi gusta, manata de o vointa ciudata, statica dar incapatanata.
nu am timp pentru asta.
inauntru s-a oprit un zgomot, un zbucium. inauntru nu mai simt nimic. nu sunt nici aschiile alea care au fost, si care am crezut ca o sa fie. doar o usoara neliniste prafuita.si eram mai fericita pe vremea cand nu uitam. pe vremea cand nu incercam sa dovedesc nimic unei amintiri pale. stiu ca n-o sa-mi reuseasca, o sa invie si o sa capete forma, culoare, sunet, miros, temperatura... indiferent din ce voi gusta, manata de o vointa ciudata, statica dar incapatanata.
nu am timp pentru asta.
candva iubeam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu