ce cuvant ar intregi momentul, sub un copac deja ingalbenit de arsita, cand ciulinii fosnesc atat de pasnic, intr-un soare arzator, dar cand vantul bate nici nu mai conteaza?
nu, tacerea ar ramane suverana.
as iubi tacerea ca pe cantecul unui inger dimineata devreme, as sorbi-o ca pe un ceai cu aroma aceea trista - vant de toamna, vestejire, amintire de parfum de iasomie...
as adora tacerea, ea ar fi cea mai sublima des
tainuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu