caci stiu ca locul meu de drept e in noroi, cel putin asa o vad ei. ma doare sa vad cat de credibil pare totul.
am descoperit ceva astazi. dar e prea personal ca sa-l scriu aici. mereu am incercat sa scriu chiar tot ce simteam si tot ce simteam nevoia sa zic, dar nu-mi reusea niciodata pentru ca ma cenzurez si ma stilizez patetic. nu (mai?) pot altfel.
pentru ca lucrul de care ma tem atat de tare parea atunci sa fi plecat, iar eu vroiam sa-i fac plecarea permanenta. si subconstientul meu i-a pus cale un obstacol mai puternic si rezistent decat oricare altul. obstacolul care poate vindeca orice boala psihica.
pana la urma a devenit obstacolul meu...
tot nu m-am abtinut. e chiar amuzant. imi place sa ma dau in spectacol, da, si s-o vada toata lumea.
poate n-am s-o mai fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu